La pas prin Bucovina

Cele mai repezentative monumente ale Moldovei medievale sunt concentrate în Bucovina. Aceste monumente în ansamblul lor constituie un „cod”, un limbaj specific, un limbaj de imagini. Caracterul acestui limbaj este, ca şi cel al întregii culturi medievale, religios, iar temeiul lui îl constituie tradiţia creştină. De aceea, ziarul Info Montan şi-a propus să aducă în atenţia cititorilor cele mai frumoase mănăstiri demne de vizitat din Bucovina.

Mănăstirea Humor

Frumoasa mănăstire de la marginea oraşului Gura Humorului are o poveste lungă şi complicată. Ca şi Moldoviţa şi Probota, începuturile ei urcă în veac până în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. În acea vreme oraşul învecinat nu exista încă, iar mănăstirea se ascundea între codrii unei văi de râu. Ruinele ei se mai pot vedea şi astăzi pe drumul care duce din oraş la mănăstire, mai aproape de oraş decât actuala biserică.  Această primă mănăstire a fost înălţată de către marele vornic Oana, încă de la începutul sec. XV.
În vremea lui Petru Rares, Humorul este cuprins în campania de restaurări iniţiată de domn,  lucrare săvârşită de un mare boier, logofatul Toader Bubuioc. Pisania ne înfăţişează înălţarea mănăstirii datorită exclusiv lui Jupan Teodor Bubuioc şi soţiei sale Anastasia, dar cu ajutorul şi bunăvoinţa domnului Petru voievod (Rareş).
Biserica deşi se conformează planului obisşnuit în vremea lui Petru Rareş nu are turlă, particularitate caracteristică pentru bisericile paracliselor bisericeşti, sau servind drept lăcaşuri de cult unor comunităţi – oraşe sau sate - în timp ce mănăstirile domneşti şi bisericile domneşti au totdeauna o turlă pe naos.
S-ar părea că domnul a păstrat un anumit drept eminent asupra mănăstirii, marcat prin figurarea lui pe tabloul votiv principal, ca şi prin planul complet al bisericii - cu camera mormintelor - dar că a cedat anumite privilegii logofătului Teodor Bubuioc, care apare astfel ctitor secundar, figurat în tabloul funerar, şi este înmormântat în camera mormintelor ca un membru al familiei domnitoare.
Biserica a început să fie construită - şi a fost şi terminată - în anul1530. În 1535, ctitorul reunea o echipă de meşteri zugravi care să asigure decorarea noii biserici. Echipa era formată din patru pictori, fiecare dintre ei fiind o personalitate formată, de înalt nivel artistic. Printre ei există indicii serioase să fi fost inclus şi acela care se intitula singur „zugrav de biserici şi curtean al Mariei sale Petru , voevodul Moldovei”, Toma din Suceava.

Mănăstirea Suceviţa
Fără îndoială, doamna Elisabeta Movila a fost o femeie pe cât de frumoasă tot pe atât de amarnică. Dar dincolo de trăsăturile chipului şi sufletului doamnei, care dealtfel este reprezentată în tabloul votiv de pe zidul de sud al naosului bisericii mănăstirii Suceviţa, dincolo chiar de persoana acesteia, din tot vârtejul de evenimente, de ambiţii şi de patimi care au învolburat începutul celui de-al XVII lea secol în Moldova, se degaja firul roşu a ambiţiei dinastice a vechiului neam al Movileştilor, coborâtori – după legendă - din acel credincios al Sfântului Ştefan cel Mare, Aprodul Purice, şi ceva mai recent şi pe linie feminină, din despoţii sârbi din neamul Brancovici, şi prin aceştia aliaţi cu muşatinii. Tocmai această voinţă dinastică exprimă mănăstirea Suceviţa, între ai cărei ctitori apar toţi cei trei fraţi Movileşti: Ieremia, Simion - cei doi domn rivali ai lui Mihai Viteazul - şi Gheorghe, mitropolitul |ării Româneşti. Personaje importante, puterncice şi , fără îndoială, învăţate, de trei fraţi au înălţat ulima mănăstire domnească cu loc special de îngropăciune pentru familia ctitorilor, cu zid de cetate de jur împrejur şi cu dispoziţii de plan, cu soluţii constructive şi cu ordonante decorative care descindeau direct din programele statornicite pe vremea Sfântului Ştefan cel Mare şi Petru Rareş - adevărat „testament al artei moldoveneşti” cum a numit-o francezul Paul Henry. Acest fapt este cu atât mai semnificativ cu cât, în aceeaşi vreme, dacă nu cumva ceva mai devreme, alţi domni şi alte fete însemnate din Moldova înţelegeau să construiască edificii din ce în ce mai îndepărtate şi mai eterogene, aşa cum avea să facă Petru Schipul la Galata. Este aceeaşi intenţie dinastică „autohtonistă”, care-şi găseşte expresii teribile în otrăvirea lui Simion-Vodă, sau în disperata rezistenţă a doamnei Elisabeta ca tutore al lui Constantin-Vodă, sfârşită atât de dramatic cu „boieri, ruşinatu-m-au păgânul”. Filonul viu al artei moldoveneşti se apropia de capătul dezvoltării sale istorice. Vigoarea de altădată, graţia de mai târziu făcuseră loc unei savante gândiri, în care aluzii erudite şi subtile apropieri trebuia să introducă, pe cel ce pătrundea cu gând pios în mănăstire, într-o lume de idei şi valori de natură să marcheze prestigiul social şi importanţa „naţională” a ctitorilor. Este în afară de orice îndoială că aceştia au vrut să facă din mănăstirea lor un monument exemplar. Iar dacă mijloacele nu le-au permis să o construiască şi să o decoreze decât în timp, pe etape, totuşi lucrul s-a săvârşit după un plan încă de la început gândit. Şi dacă Ieremia-Vodă este ctitorul principal, trebuie totuşi să-l  amintim pe învăţatul mitropolit Gheorghe care l-a inspirat şi care a dat înţelesurile subtile şi complexe creaţiei meşterilor zidari şi zugravi. Două sunt aceste înţelesuri fundamentale: legimitatea dinastică şi legimitatea ortodoxă. (VA URMA)
Claudia STĂICUŢ

Sibiul - frumuseţea din inima Transilvaniei

Situat deasupra aşezărilor neolitice, şi păstrând urme ale aşezării romane Cedonia, Sibiul este menţionat în documente începând cu secolul al XII-lea sub numele de Cibinium. Când saxonii s-au stabitit aici, populaţia română era organizată, ca în întreaga Transilvanie, în propriile sale forme politice. Saxonii au numit aşezarea Hermannsdorf şi apoi Hermannstadt, în timp ce populaţia română i-a dat numele amintind de cel original: Sibiu. În secolul al XIV-lea, Sibiul era un puternic centru manufacturier. Documente datând din 1376 menţionează 19 bresle, ale căror membri practicau 25 de meserii. Aceste bresle aveau relaţii active cu statele româneşti de la est şi sud de Carpaţi. Bazându-se pe puterea economică a meşteşugarilor săi, Sibiul s-a dezvoltat continuu, evoluţia sa urmând dezvoltarea caracteristică oraşelor medievale. Vechiul târg a făcut loc modernului oraş.

Judeţul din inima României

Judeţul Sibiu este situat în centrul României la răscrucea drumurilor comerciale dintre est şi vest, dintre Balcani şi Europa Centrală. Suprafaţa de 5.422 km pătraţi, reprezintă 2,3% din teritoriul ţării, se întinde între 45° 28′ şi 46° 17′ latitudine nordică şi între 26° 35′ şi 24° 57′ longitudine estică. Relieful judeţului, cu înălţimi cuprinse între 2.535 m - Vf. Negoiu şi 28 m - lunca râului Târnava Mare, este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale. Aproximativ 30% din suprafaţă este acoperită de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cindrel, iar 50% este acoperită de platourile Târnave, Hârtibaci şi Secaş, stăbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile (cele mai importante: Olt, Târnava, Cibin şi Hartibaci), lacurile naturale - glaciare şi sărate - şi lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Sibiul are şase rezervaţii naturale

Datorită locaţiei şi reliefului său, judeţul Sibiu are un climat continental moderat, caracterizat prin ierni moderate şi veri răcoroase. Temperatura medie anuală este de 22° C. Dintre resursele naturale ale judeţului, gazele naturale sunt cele mai importante, de mare calitate şi alcătuite aproape exclusiv din gaz de puritate înaltă. Un depozit de marmură a fost descoperit şi se află în exploatare în Valea Porumbac, în timp ce judeţul mai are resurse de nisip, argilă, pietriş etc, folosite ca materiale de construcţii. Alte resurse naturale sunt pădurile, care acoperă 37% din suprafaţa judeţului, păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu flora şi fauna bogate. Bogatul patrimoniul natural al judeţului Sibiu este reprezentat de şase rezervaţii naturale de mare valoare ştiinţifică şi turistică: Lacul fără Fund de la Ocna Sibiului, depozitele de calcar de la Cisnădioara şi Turnu Roşu, rezervaţia din Valea Sârbă, şi lacurile Bâlea şi Iezerele Cindrelului.
Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere şi dealuri acoperite de fâneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate - toate aceste daruri au fost date de natură acestui judeţ situat în partea sudică a Transilvaniei. Relieful variat şi clima temperată fac posibil ca în localităţile montane să existe zăpada 5-6 luni pe an şi transformă acest judeţ într-un loc special de atracţie pentru turiştii români şi străini.

Păltiniş- atracţia judeţului Sibiu

De un interes aparte este zona Făgăraş, pe de-o parte masivul Făgăraş, lacurile glaciare şi relieful de stepă cu peisaje pitoreşti al Ţării Loviştei. În lunca Oltului se găsesc ruinele Turnului Roşu, care delimita graniţa dintre Ţara Românească şi Transilvania. La aproximativ 30 km depărtare de Sibiu, la 1450 m deasupra nivelului mării, se găseşte staţiunea Păltiniş. Pădurile de conifere, aerul ozonat sunt bune remedii pentru boli nervoase şi boli ale sistemului respirator. Iarna, aici este un loc ideal pentru sporturile de iarnă, având pârtii de schi dotate cu telecabine şi teleschiuri. În judeţul Sibiu se găsesc de asemenea şi alte staţiuni, cum ar fi Ocna Sibiului, Bazna şi Miercurea Sibiului. O zonă specială este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cibin, acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi. Locuitorii sunt cunoscuţi ca păstori care păstrează obiceiurile tradiţionale, costumele populare şi arhitectura specific românească. În Sibiu, reşedinţa administrativă a judeţului, se găsesc multe puncte turistice interesante şi muzee. Acest oraş este menţionat documentar din perioada 1192-1196, sub numele de Cibinium, Villa Hermani, în secolele XII-XIII şi Hermanstadt în 1366. Sibiu a fost unul din oraşele reformei luterane. Aici a trăit marele umanist Nicholaus Olahus pentru o perioadă lungă de timp.

Brukenthal-muzeul consilierului reginei Maria Teresa

Printre monumentele acestui oraş se numără: Turnul Scărilor, construit în secolul al XIII-lea, Piaţa Măcelarilor, Turnul Vechii Primării, Universitatea saxonilor transilvaneni, Biserica Franciscană, Turnul Tâmplarilor, Turnul Blănarilor, Muzeul Bruckenthal – cu colecţia de artă a baronului Samuel Brukenthal, consilierul reginei Maria Teresa şi guvernatorul Transilvaniei (1777-1787). Lângă Sibiu, în satul Biertan, se găseşte inscripţia “Ego Zenovius votum poseni” (Eu, Zenovius, mi-am ţinut cuvântul), care datează din secolul al IV-lea. Această inscripţie dovedeşte că aici era o comunitate creştină, dovadă biserica fortificată cu patru turnuri, fiind una dintre cele mai importante biserici din Transilvania. Alte pucte turistice de interes sunt: oraşul Cisnădie şi Şelimblăr, unde, în 1599, a avut loc bătălia dintre Voievodul Mihai Viteazul şi Andrei Bathory; zona Hârtibaciu, traversată de râul cu acelaşi nume şi înconjurată de râurile Visa, Târnava Mare şi Olt; zona Târnavele, cu dealuri, păduri şi podgorii.
Claudia Stăicuţ

CONEXIUNI MONTANE Interviu cu Marius Vanatoru, şef de agenţie de turism

Domnule Marius Vânătoru aveţi o vechime de peste 16 ani într-o agentie de turism din Sinaia. Cum aţi caracteriza turismul sinăian?
Sinaia, având avantajul că este o staţiune foarte apropiată de capitala ţării, dintotdeauna a avut resurse şi a ştiut să acapareze turismul, indiferent de ce gen a fost. Dacă până prin anii 90’-93’ exista un turism de odihnă, de tratament, din acea perioadă hotelurile s-au orientat spre acest turism de business, de conferinţe, de simpozioane. Atât timp cât firmele sunt dispuse să investească în angajaţi prin diferite traininguri, turismul din Sinaia o să o ducă bine. Sigur că hotelurile vor beneficia de acest gen de turism pentru că pensiunile si vilele au rămas profilate pe turismul de odihnă. La un moment dat, va trebui să ne reorientăm, după ce acest gen de turism nu va mai merge, dar considerăm că cel puţin 5-10 ani acest turism o să meargă.

Ce şanse mai are turismul individual, turismul de plăcere?
Şanse pentru turistul individual există, însă el se orientează către acele vile, pensiuni unde condiţiile sunt destul de bune, iar preţurile sunt pe măsură.

Ce promovare credeţi că ar fi cea mai potrivită pentru Sinaia?
Promovare îşi face fiecare unitate în parte. Promovarea începe de la afişarea pe sit-uri web, de la contractele încheiate cu sute de agenţii din ţară şi din străinătate, la tot felul de reclame şi, nu în ultimul rând, prin calitatea serviciilor. Astfel îţi faci o promovare, pentru că un client mulţumit atrage dupa el alţi doi-trei clienţi. Sigur, dacă nu îţi vei face un bun renume, nu vei avea parte nici de promovarea necesară şi nu trebuie uitat că un turist nemulţumit îndepartează de aici 10 posibili turişti.

Ce recomandaţi unui turist care apelează la o agenţie de turism?
Le recomand în primul rând muntele. Toată lumea vine şi fuge din anumite zone pentru munte, linişte, aer curat. Iarna sunt multe petreceri de sărbători, să nu uitam schiul, pentru că nu în multe zone ninge cum ninge la noi, nu în multe zone sunt pârtii de schi ca aici, nu în multe zone sunt atâtea locuri de cazare şi masă şi, încă o dată, subliniez că suntem destul de aproape de Bucureşti. În plus, turistul care vine la agenţie trebuie să îşi scrie întrebările bine înainte să ajungă la o agenţie de turism, să se pună de acord cu toate serviciile pe care el le doreşte, să se informeze foarte bine asupra tuturor serviciilor.

Cum petrece sejurul un turist care vine la Sinaia?
În primul rând atracţia numărul unu în Sinaia este Castelul Peleş. Fiecare turist îşi alocă cel putin o jumatate de zi pentru vizitarea Castelului Peleş şi a împrejurimilor. Sigur că este nelipsită şi o călătorie pe munte cu telecabina, sau cu alte mijloace, după care mai sunt câteva puncte de atracţie importante în Sinaia, cum ar fi Casa memorială George Enescu, în apropiere de Sinaia este şi Muzeul cinegetic, dacă vrea să urce la Babele poate pe la Buşteni, astfel 3-5 zile sunt ocupate la maxim cu aceste obiective.

Ce elemente ar trebui modificate pentru un turism mai bun?
Agrementul lipşeste într-o oarecare măsura staţiunii. Consider că mai multe societăţi ar trebui să se implice în acest capitol. Noi ne-am implicat în promovarea unui asemenea agrement prin terenuri de tenis şi minifotbal acoperite cu instalaţie de nocturnă, pentru a putea fi folosit o perioadă mai mare de timp, teren ce este încălzit pe perioada de iarna, avem în apropiere şi un centru de bowling şi biliard, pentru cei care sunt împătimiţi de aceste jocuri, punem la dispozitie şi închiriere de ATV-uri. Consider că toate acestea ar trebui făcute de mai mulţi. Dacă fiecare ar investi un pic şi în acest capitol, eu zic că staţiunea ar reuşi să atragă mult mai mulţi clienţi şi ar deveni mult mai căutată decât este acum. În al doilea rând, ar fi infrastructura. Sigur că nu se pot face toate bătând din palme, se lucrează, dar consider că mai avem destul de mult până când o să ne punem la punct cu toată infrastructura.

Cum vedeţi turismul în zona noastră în următorii ani?
La fel ca şi până acum. Nu vom duce lipsă de turisti, iar în anumite perioade va trebui să schimbăm politica de atragere a lor, chiar şi politica de preţuri, însă Sinaia a fost, este şi va rămâne o staţiune unde turiştii vor veni cu plăcere şi vor veni în număr destul de mare.

Interviu realizat de Dan Vîlcea

Turism pe Valea Prahovei Interviu cu Despina Popescu directorul Complexului Turistic Sinaia

- Cum apreciaţi turismul pe Valea Prahovei?
- Dacă aş face o paralelă între ce a fost şi ce este, aş aprecia că în ultimii doi ani se simte o scădere a circulaţiei turistice cauzată, paradoxal de creşterea spaţiilor de cazare dar şe de ofertele din străinătate, de lipsa locurilor de agrement şi de activităţi specifice în toată zona Sinaia – Buşteni – Azuga. Turiştii vin aici pentru vreun week-end, urcă pe munte cu telecabina sau telegondola, mai fac un grătar, deoarece în general evită restaurantele, se întorc în staţiune şi pleacă apoi acasă. Aproape a dispărut turismul acela de serie, cu bilete de odihnă, cre asigurau turiştilor un pachet de câteva zile în care aveau ce face în această zonă. Acum, sunt zile când şi Peleşul şi Pelişorul sunt închise, mă refer la faptul că sunt închise în aceeaşi zi. Ar fi altceva dacă ar fi închise în zile diferite, ar exista pentru turişti o alternativă. La Posada, muzeul Cinegetic e închis tot marţea, care a rămas o zi în care nu poate fi vizitată decât mănăstirea şi atît. Asta din punct de vedere al obiectivelor turistice, în plus, sunt prea puţine informaţii scrise. În Bucegi, aproape fiecare sâncă, are o istorie a ei, dar cine o mai ştie? A dispărut de mult acea categorie a ghizilor montani, omniprezenti cu ani în urmă. Noi, prestatorii din domeniu, ar trebui să încercăm să organizăm nişte cursuri, să abordăm tineretul – şi sunt foarte mulţi tineri aici care cunosc muntele şi ştiu cum trebuie să se echipeze cineva care vrea să îi admire frumuseţile –  ştiu să prezinte turistului Sinaia adevărată. Aşa am putea să refacem ce am distrus de 18 ani încoace. Nu sunt o nostalgică, dar ăsta e adevărul, am distrus ce era bun, şi acest lucru se simte. Nu există pe aici unghid care să poată conduce un grup de turişti la Babele, de exemplu, care să le poată explica măcar că e bine să protejezi monumentul ăla, nu să-ţi scrijeleşti numele pe el cu briceagul, care să-i facă pe oameni să respecte muntele din toate punctele de vedere, să-i înveţe că nu e bine să lase toate gunoaiele în urma lor şi nici se facă grătarul la câţiva netri de vreun urs. Aici este un Parc Naţional deose bit, din punct de vedere al florei, al faunei, dar şi al priveliştei oferite, care rivalizează chiar cu Austria sau Elveţia. Acolo au fost create acele privelişti minunate, nouă ni le-a dat Dumnezeu. Acolo s-au creat şi se menţin, nouă ne-a dat Dumnezeu şi distrugem.
- În acest context, care sunt problemele turismului prahovean?
- În primul rând, accesul în zonă, foarte greoi din cauza creşterii numărului de maşini şi posibilităţilor limitate de acces. Sunt perioade în care de la Comarnic până la Azuga se fac trei – patru ore. Atunci, ce atracţie mai există pentru turistul care stă atâta în coloană, îşi omoară maşina şi nervii, face şase ore de la Bucureşti la Sinaia şi încă o oră jumate până sus pe munte? Mai bine preferă litoralul sau alte destinaţii mai uşor accesibile, chiar dacă preţ urile sunt mult mai mari. Atâta timp cât nu se va lua nici o măsură în acest sens, nu vom realiza nimic, iar potenţialii clienţi, deranjaţi de accesul greoi, se vor orienta către alte destinaţii, chiar dacă sunt mai puţin interesante şi mai scumpe. Gândiţi-vă la accesul spre Bran sau Cheia, care se poate face pe mai multe rute, mult mai uşoare şi, implicit, mai puţin aglomerate, chi ar dacă zonele respective sunt mai sărace turictic decât Valea Prahovei.
O altă problemă ecta prestaţia turistică şi trebuie să ne iasă din cap ideea că o prestaţie turistică înseamnă o cazare bună, o cameră curată şi o mâncare bine pregătită şi bine prezentată. Astea sunt doar componente ale produsului turistic, noi trebuie să ne gândim ce facem cu turistul adus în casă. Trebuie să-i oferi un program gratuit la saună, la jacuzzi, îi mai faci un foc de tabără, mai organizezu o discotecă, dar trebuie să-i oferi şi altceva, oamenii trebuie să vadă ceva, să viziteze ceva. Au fost însă zile cînd nu puteau turiştii ieşi din hotel din cauza trşilor şi am văzut cu ochii mei unul care chiar bea bere oferită de concetăţeni de-ai noştri. Asta este inconştienţă, în loc să încercăm să păstăm un echilibru natural normal noi îl distrugem. Asta se întâmplă şi cu gunoiul, cu mizeria care rămâne în urma turiştilor de week-end, pentru că nu qam văzut nici un localnic să ia o atitudine fermă în astfel de situaţii. Nu vom ajunge niciodată să civilizăm oamenii dacă nu vom fi mai întâi noi civilizaţi. Iar în acest sens autorităţile în drept ar trbui să se implice mai mult şi să ia măsuri de câte ori situaţia impune, fără nici o excepţie.
Enumeraţi trei lucruri sau stări de fapt care ar trebui schimbate în turismul local.
În primul rând, prestatorii de turism ar trebui să se unescă cumva într-un fel de asociaţie profesională zonală, în cadrul căreia să se creeze o strategie de lucru, înfuncţie de problemele identificate de fiecare în parte. Eliminându-le pe rând, găsind soluţii pentru fuecare, vom putea şi noi contribui la dezvoltarea turismului, în general, în zonă.
A doua problemă se referă la posibilităţile de agrement, care lipsesc cu desăvârşire, iar atreia problemă s-ar referi la inactivitatea Cazinoului. Acest edificiu ar trebui readus la viaţă, ar trebui să aducem acolo piese de teatru, spectacole şi manifestări artistice şi culturale diverse, nu doar manifestări gratuite în parc, şi acelea sunt bune, dar trebuiesc şi spectacole de sală.
A treia problemă şi ce mai gravă de care suferă marii prestatori de servicii este cea a neidentificării de către organele fiscale a celorlalte spaţii adiacente de servire gen pensiuni sau spaţii de cazare nedeclarate, care se oferă în gară sau pe marginea drumului, la preţuri mai mici, unde uneori turiştii se mai trezesc şi cu lucruri furate. Apoi se duce vestea că la Sinaia se întâmplă cine ştie ce neczuri, iar siguranţa turistului nici măcar nu există, ori asta dăunează turismului local. Aceste probleme ar trebui rezolvate urgnt dacă vrem ca lucrurile să înceapă să meargă spre bine.
Vă mulţumesc.

A consemnat Dan Vîlcea

Aglomeratie la Baile Minerale din Telega

În weekend, mii de turisti au vrut sa scape de canicula si de aglomeratia din marile orase si au ales ca destinatie Prahova. Daca unii au venit la munte pentru a se racori si a face drumetii pe traseele amenajate, altii au preferat statiunea Telega. La fiecare sfârsit de saptamâna, sute de turisti vin aici datorita bailor minerale. Fiind cunoscut ca are cea mai mare concentratie de sare din România, lacul este cautat de turisti din toate colturile tarii. Majoritatea vin aici pentru ca stiu ca se pot trata de reumatism, dar si de alte afectiuni patologice. În plus, sunt persoane care vin de ani de zile la Baile Minerale din Telega pentru ca pot face plaja si înota, la preturi convenabile pentru toate buzunarele. Mai mult, unii au renuntat sa mearga la mare pentru a veni la Baile Sarate. Acestia spun ca aerul curat, peisajul si apa sarata i-au determinat sa îsi petreaca zilele libere la Telega. „Este foarte bine aici si toti cei care vin aici sunt multumiti. Apa are o concentratie foarte mare de sare si tocmai de aceea multi aleg Telega pentru a se trata de diferite afectiuni. De mic fac plaja si înot aici, iar înainte veneam la Baile Minerale si abia apoi plecam câteva zile la mare. Acum, prefer sa Baile Sarate, deoarece la plajele de la mare sunt mizerabile, iar aici este curat si îngrijit”, a spus Costel Stan, unul dintre turistii de la Baile Minerale. Lacul sarat s-a format prin prabusirea unei ocne vechi de sare si are o suprafata de 1500 metri patrati si o adâncime de 150 de metri. Complexul a fost renovat în urma cu câtiva ani, iar în prezent turistii care vin aici beneficiaza de cazare si de tratament pentru mai multe afectiuni patologice.
Adelina ANEI

INTERVIU - Gheorghe Nastasia

- Domnule George Nastasia sunteti director al RAAPPS Sinaia dar si vicepresedinte al Federatiei Industriei Hoteliere din România. Tocmai de aceea o sa va rog, pentru început, sa faceti o caracterizare obiectiva a turismului de pe Valea Prahovei în acest an.

-Anul acesta a fost un an mai greu, mai dificil pentru turismul
sinaian. Solicitarile si cererile au fost destul de slabe, turismul de afaceri - turismul organizat, cred ca a luat si alte destinatii, iar turistii individuali, care veneau în Sinaia pentru concedii au gasit alte destinatii, cred ca în strainatate. Infrastructura noastra turistica lasa mult de dorit. În afara de structurile de cazare nu prea avem ce sa le oferim turistilor în acest sezon si probabil ca au gasit în alta parte, probabil cu bani mai putini, alte destinatii…
 
-Care ar fi o solutie pentru iesirea din aceasta criza?

-În primul rând, ar trebui sa gasim o solutie pentru problema cea
mai grava – cea a infrastructurii rutiere - ati vazut ce coloane imense se fac în week-end, care se întind pe kilometri. Este greu de crezut ca cineva îsi doreste sa stea 4-5 ore în trafic sa ajunga în statiunile din Valea Prahovei. Acesta ar fi un prim obstacol în dezvoltarea turistica a zonei. Dupa aceea ne lipseste infrastructura de agrement. Daca pentru sezonul de iarna îi puteam atrage pe turisti cu cele câteva partii de schi care sunt în zona superioara a Vaii Prahovei, ma refer la Sinaia, Busteni, Azuga, în sezon de vara, în afara de traseele turistice, care nu mai sunt o atractie pentru toti turistii, în zona nu avem agrement. Ma refer la terenuri de sport, la parcuri, la bowling, la discoteci, un agrement cu adevarat turistic.

-Ce pot face oamenii de turism pentru rezolvarea acestor
probleme?

-Proprietarii de baze materiale de turism trebuie sa investeasca,
pe lânga organizarea bazei materiale si în agrement. Adica sa încerce sa creeze cât de cât o baza de agrement la fiecare unitate turistica: o mica sala de fitness, o sauna, jacuzzi, o masa de biliard, o masa de tenis. Cât de cât, fiecare unitate, în functie de marime si în functie de posibilitati, sa încerce sa atraga cu un pachet mai diversificat de servicii turistice.

-Putem vorbi de o organizare a oamenilor de turism pentru
rezolvarea acestor probleme?

-
Si aici avem o problema. Eu sunt vicepresedintele Federatiei
Industriei Hoteliere Române (F.I.H.R.). Este un organism care s-a înfiintat în 1990, este recunoscut international, este membra în I.H.R.A., deci suntem recunoscuti pe plan mondial, am participat la toate congresele internationale ale hotelierilor, dar, spre dezamagirea noastra, foarte putini hotelieri din zona au aderat la aceasta federatie, cu toate ca este singura de profil înregistrata oficial, juridic si care s-a luptat pentru turismul românesc.  F.I.H.R. a fost organizatia hotelierilor care a luptat foarte mult pentru reducerea cotei de TVA, reusind sa reduca nivelul acestei cote de la 19% la 9% pentru serviciile de cazare, prin tratative cu guvernul între 2000 si 2004. E un pas mic, dar este un pas înainte. Cred ca daca am fi uniti si daca am fi bine reprezentati, adica daca am fi toti uniti si ne-am asocia în a ne reprezenta interesele noastre zonale, pâna la urma am putea sa obtinem mult mai multe facilitati pentru turismul românesc. Fiscalitatea si taxele care se platesc acum de catre prestatori si de catre cei care îsi desfasoara activitatea în turism cred ca sunt foarte mari. Sunt taxe peste taxe: taxe locale, taxe de statiune, taxe de drepturi de autor, astfel încât un operator din turism, atunci când trage linie nu ramâne cu mai nimic. Plus ca nu îl ajuta inrastructura, deci el degeaba investeste în baza lui materiala…

-O sa va întreb, asa cum i-am întrebat si pe ceilalti
interlocutori, care ar fi cele trei elemente care trebui modificate in turismul sinaian, pentru a avea un turism mai bun?

-În primul rând cred ca ar fi mai mult decat necesar sa existe un
Minister al Turismului si nu un departament care sa fie sub tutela unui minister, pentru ca România are un potential enorm pentru dezvoltarea turistica. Avem relief frumos si variat, deci putem sa facem din turism o sursa enorma de venit catre bugetul statului. Dar asta înseamna sa fie un minister adevarat care sa se ocupe de toate problemele adevarate din turismul romanesc, cu  reprezentanti capabili si întelesi de catre guvernanti. Un al doilea element ar fi crearea din nou a scolilor de turism, pentru ca avem o mare deficienta pe calitatea serviciilor. Oamenii nu mai sunt pregatiti ca înainte, ducem o lipsa majora de personal calificat. În plus, noi încercam sa îi formam, sa îi calificam si când au ajuns la un anumit stadiu de pregatire pleaca, probabil ca în strainatate sunt salarii mai atractive chiar daca, în schimb, muncesc mai mult. Si asta e o problema: la noi oamenii s-au învatat sa munceasca mai putin si sa câstige mai mult, deci nu mai exista acel simt al datoriei. Si al treilea element, l-am mai spus, dezvoltarea infrastructurii: si rutiere, si de transport, a domeniului schiabil, a domeniului de agrement… Astea ar fi, în opinia mea, principalele elemente care ar putea sa dezvolte turismul, nu numai turismul de pe Valea Prahovei, ci turismul românesc în general.

-Domnule George Nastasia, cum vedeti dezvoltarea turismului peste 4-5 ani?

-Parerea mea ar fi ca trebuie sa ne organizam, sa facem un
proiect de dezvoltare regional si nu neaparat zonal, pentru ca facând un proiect regional de dezvoltare turistica, în care sa includem toate statiunile de pe Valea superioara a Prahovei de la Comarnic si pâna la Predeal inclusiv, am putea sa atragem fonduri europene, pentru ca exista aceste fonduri structurale care vin de la Uniunea Europeana si finanteaza proiecte mari, pe regiuni. Sigur ca s-a mai încercat, exista acel proiect Superschi în Carpati - proiect guvernamental. S-au miscat lucrurile cât de cât, dar nu suficient. Si s-a miscat mai mult pe câte o zona, de exemplu s-a finantat mai mult Sinaia si mai putin Azuga si Busteni. Deci ar trebui facut un proiect, coordonat de cineva pe toata regiunea ca sa dezvoltam toata regiunea la fel.  

Interviu realizat de Dan Vilcea
 

 

 

 

 

Circulaţia rutieră – problema Văii Prahovei

Când spui Valea Prahovei, automat te gîndesti la turism. Si asta din simplul motiv ca, dintotdeauna, statiunile de aici au fost cautate si apreciate toti cei care le-au vizitat. Pe vremea lui nenea Iancu, protipendada bucurestena venea la Sinaia la fiecare sfârsit de saptamâna, armata avea pe aici case de odihna, scriitorii case de creatie, iar autoritatile, pentru a facilita deplasarea tuturor, înfiintasera celebrele trenuri de placere. Asa se face ca, an dupa an, Sinaia s-a dezvoltat, a crescut, apoi a început sa creasca Busteniul si, în anii din urma, Azuga. De fapt, schimbari ar trebui sa apara în întreg turismul românesc, schimbari în bine, vreau sa spun, altfel aceasta ramura importanta a economiei se va prabusi si va fi din ce în ce mai greu de redresat.
Am mai afirmat si cu alt prilej, tot în aceasta rubrica, despre starea turismului si despre cum ne-au luat-o cam toti vecinii înainte la capitolul asta, asa ca nu are rost sa repet. Nu pot, însa, sa nu observ ca pe Valea Prahovei chiar se misca lucrurile. Încet, e drept, dar exista intentia, în raport cu alte zone din România. Au aparut acele centre de informare turistica, s-au dezvoltat pârtii noi de schi, unii  încep sa investeasca în pensiuni, altii încearca afaceri diverse – închirieri de materiale sportive , tot feluri de buticuri cu suveniruri, mici terase, ori alte asemenea investitii. Au mai apaut si telegondolele, parca si reteaua de indicatoare s-a îmbunatatit, iar cei care observa atent aceste schimbari sunt tentati sa creada ca nu mai e mult pâna când zona aceasta va ajunge la standard european. Si totusi…
Ei bine, mai e destul pâna atunci, nu din cauza factorilor locali, care sunt convins ca, daca ar putea, ar face totul ca situatia sa se schimbe peste noapte, chiar daca exista si sceptici în fata carora administratiile locale poarta vina pentru tot ce se întâmpla pe lume, chiar si pentru ca ploua prea mult sau pentru ca e canicula. Si chiar nu exagerez, am auzit asemenea afirmatii dar despre acest subiect voi scrie alta data. Piedicile în calea unei dezvoltari mai rapide sunt si de lata natura, nedepinzând de miniparlamentele orasenesti. Taxele numeroase, uriase uneori, fac adesea imposibila începerea unei afaceri „de la zero” în acest domeniu. Apoi, cel mai nesuferit aspect îl constituie infrastructura, si mai ales cea rutiera.
O excursie pe Valea Prahovei a devenit de mult o aventura. Daca de la Bucuresti la Sinaia drumul se parcurge cam în doua ore de mers lejer, de la Sinaia si pâna la Azuga poti sa faci cam tot atât, daca ai un pic de noroc, altfel s-ar putea sa stai în coloana chiar trei ore. Situatia  - spun unii - se datoreaza lucrarilor de la podul din Azuga, dar, cine încearca sa analizeze situatia în cunostinta de cauza, s-ar putea sa ajuna la o alta concluzie. E adevarat ca lucrarile respective produc oarecare disconfort în trafic, dar nu blocheaza complet coloanele, asa cum se întâmpla de ceva vreme. Dovada sta faptul ca acelasi lucru se întâmpla si în sensul opus, între Posada si centrul Comarnicului, mai ales dupa 15 septembrie. Cauza? Trecerile de pietoni!
La Busteni, sunt foarte dese, si aglomerate în aceasta perioada. La Comarnic, sunt trei asemenea pasaje în doar 2-300 m, iar dupa începerea scolilor sunt tranzitate tot timpul de elevi, care se adauga numarului mare de slariati care coboara din mijloacele de transport în comu, care au statie  - culmea! – tot în aceeasi zona. Cea mai simpla solutie pentru fluidizarea traficului rutier ar fi montarea de semafoare pietonale,  care reglate corespunzator ar pute descongestiona oarecum traficul. A doua solutie, mai scumpa putin dar mai eficienta, este montarea unor semafoare sincronizate, care ar putea crea acea „unda verde” în situatia deplasarii cu o viteza anume. Aceste solutii si-au demonstrat eficienta peste tot pe unde au fost adoptate (Ploiesti, Câmpina).  Nu vor rezolva însa total problema, existând si factori care nu depind de autoritatile locale. De exemplu, desi se totv fac recomandari, masinile grele ocolesc DN 1A, (varianta Ploiesti – Cheia – Brasov) de parcădrumul ar fi ciumat. E drept, e putin mai lung, dar mult mai liber. Asta pâna când se va finaliza autostrada, care cu siguranta va fluidiza traficul. Dar, deocamdata, ramânem cu speranţa, că lucrarile nici n-au început. Totuşi sper că aceste umile pareri vor fi citite de personele care pot lua decizii în acest sens si care ar putea studia problemele şi lua hotarârea cea mai buna pentru binele turismului prahovean si al nostru, al tuturor.
Dragoş Arsene

Turismul – încotro?

Turismul – încotro?
Zilele trecute, nişte prieteni de-ai mei s-au întors dintr-o excursie prin câteva ţări europene. Bineînţeles, au povestit câteceva din periplul lor, şi am constatat cât de entuziasmaţi au fost de cele văzute şi constatate. Am ascultat relatările cu interes, am admirat spiritul comercial al diferitelor gazde, începând cu Budapesta şi continuând cu Praga şi Viena. M-am întristat însă, gândindu-mă la posibilităţile turistice ale României şi la modul în care sunt valorificate. Şi iată de ce.
De exemplu, la Praga, turiştilor li s-a oferit o croazieră pe râul Vltava cu vaporaşul, de fapt un râu cam cât Oltul în zona Braşovului, dar cu apă mai puţină, chiar dacă uneorui lăţimea poate înşela privirea. Totuşi, ca să poată fi navigabil şi exploatat turistic, s-a găsit o soluţie: s-au construit ecluze. E drept, soluţia nu e ieftină, dar în timp cheltuielile s-au amortizat, datorită numărului mare de turişti care străbat şi admiră Praga la bordul ambarcaţiunilor uşoare contra unor sume destul de modeste.
Pentru cei care doresc să străbată oraşul pe jos, oferta  este extrem de variată: clădiri istorice, biserici, muzee, pieţe imense unde traficul rutier este strict interzis, totul e pus la dispoziţia turiştilor, iar preţurile nu sunt exagerate. La fel şi la Viena, la fel la Budapesta, alte croaziere pe Dunăre, alte muzee, alte biserici, alte clădiri impunătoare din punct de vedere arhitectonic. La hoteluri, serviciile sunt excepţionale, iar preţurile la fel de accesibile şi, în toată această vânzoleală, comercianţii de suveniruri şi răcoritoare te îmbie cu de toate, amabili, zâmbitori şi aproape fără să-i simţi în preajmă. De fapt, amabilitatea e lege în turismul occidental.
M-am gândit apoi mai departe, la turismul balcanic, cu superofertele din Grecia, Antalya sau Turcia, indiferent că e vorba de staţiuni litorale sau montane, cu preţuri la jumătate faţă de România, dar cu celebrele, de acum, sevicii „all inclusive”. Peste tot, absolut totul e gândit să atragă turiştii, care, odată ce au trecut prin locurile respective, să simtă dorinţa de a reveni şi altă dată, singuri sau însoţiţi de prieteni. Şi încă un amănunt: pe toate traseele de deplasare ale turiştilor, curăţenia e exemplară. Aşa se face că, încet, încet, ţările vecine dar şi cele mai îndepărtate ne iau turiştii, care, scârbiţi uneori de serviciile execrabile sau de aroganţa personalului din turism, amator de câştiguri rapide şi amortizarea investiţiilor peste noapte, preferă alte destinaţii plaiurilor mioritice, din ce în ce mai scumpe dar fără servicii de calitate.
Dacă în alte părţi curăţenia şi amabilitatea sunt la rang de lege, la noi toate sunt pe dos. Zilele trecute, am văzut cu ochii mei în Sinaia, chiar pe centru, un grup de turişti care au aruncat o pungă de plastic plină cu ambalaje în spatele primului chioşc ieşit în cale. Şi erau români, nu străini veniţi de cine ştie unde. O tânără din grup a atenţionat individul care a aruncat mizeria să fie atent, să… nu-l vadă cineva! Grobianul a trântit însă un răspuns care m-a lăsat perplex: „Ei, şi? Parcă mă cunoaşte cineva! ”. Asta e atitudinea turistului român!
De personalul din turism ce să mai vorbim? Câţi dintre dumneavoastră nu v-aţi enervat aşteptând o oră o banală friptură, iar când aţi încercat să cereţi o explicaţie, vreun ţal înţepat (că nici nu-i pot numi chelneri pe ăştia de la noi), cu ifose de specialist v-a răspuns în doi peri că dacă nu vă convine să mergeţi în altă parte? Apoi, pe la unele hoteluri, pentru cazare se percep nişte tarife de îţi îngheaţă picioarele, dar condiţiile sunt ca vai de lume. Or fi şi pensiuni sau hoteluri care chiar oferă ceva, dar cu două – trei flori nu se face primăvară, iar turiştii preferă tot staţiunuile dein străinătate, unde pe un sejur complet plătesc jumătate din suma care ar plăti-o aici. De ce? Pentrucă la noi, orice individ care investeşte în ceva vrea să amortizeze investiţia cât mai curând posibil, chiar daxcă pentru asta trebuie să practice nişte preţuri ridicol de mari. Cât timp această mentalitate nu se va schimba, nu vom putea face faţă concurenţei din vecini. Unii se leagă de taxele mari şi au dreptate, dar câţi dintre ei încearcă să ofere servicii advărate, civilizate, occidentale? Foarte puţini. Pănă când nu vom conştientiza toate aceste aspecte, nici nu vom avea turism adevărat, oricât ne-am întreba retoric: turismul – încotro?
Dragoş Arsene

Interviu - Costi Luca

- Domnule Costi Luca conduceti cu succes o cabana pe Valea Prahovei. Cunoasteti foarte bine problemele cu care se confrunta turismul de cabana. O sa va rog sa ne faceti o caracterizare cat  mai realista a acestui tip de turism.
- Turismul de cabana, turismul acesta montan a ramas totusi in urma. Nu mai vin turistii cum veneau inainte cu rucsacul in spinare ca sa caute locuri de campare, locuri de cazare, acum toata lumea e mult mai comoda, cat se poate vin cu masina, iar pe jos cat mai putin. Chiar de aceea vrem sa renastem acest turism montan - sa organizam excursiile intre cabane. Am facut chiar un proiect catre agentiile de turism ca sa incercam sa relansam acest turism, sa le facem turistilor un traseu clar. De exemplu se pot caza la Gura Diham, apoi sa plece la Poiana Izvoare, Cabana Malaiesti, care e in constructie, Cabana Omu, sa vina pe platoul Bucegi, apoi sa coboare cu telecabina - acesta este un proiect al nostru pe care incercam sa-l relansam acum. Acum incercam sa ne adaptam noilor cerinte ale turistilor, care sunt mult mai comozi. Incercam sa ii atragem la cabana sa le bagam in oferta si o excursie montana, sa le facem seara un foc de tabara, avem cateva formatii de muzica folk care le pot oferi o seara festiva la cabana tuturor celor care au venit poate intr-un turism de business.
-  Ce oferiti in plus fata de turismul “din oras” ca sa ii zic asa?
- In primul rand linistea. Sunt in mijlocul padurii, sunt la cabana, pot vedea chiar animalele salbatice care sunt din ce in ce mai prezente si este un loc mai mirific, mai linistitor, te relaxezi foarte bine. E o diferenta destul de mare fata de statul intr-o statiune, la hotel, unde galagia e omniprezenta. In plus turistul la cabana se poate bucura de foarte multe preparate de bucatarie specifice, apoi agrementul - facem seri festive de cabana, cu frigarui taranesti, foc de tabara, berbecut la protap, pastrav la rotisor, nelipsitele excursii pe trasee montane. Toate acestea nu pot fi realizate cu acelasi farmec in statiCunea din oras.
- Cu ce probleme va confruntati dumneavoastra ca si cabanier?

- Infrastructura in primul rand. Daca avem o infrastructura foarte buna, in mare parte n-am avea probleme. In al doilea rand promovarea. Sunt foarte multi turisti care habar nu au ce inseamna cabana. Sunt turisti care dau telefon si intreaba: “Cate stele aveti?” Le spun “trei stele!” Si ei zic: “Asta ce insemna - paturi suprapuse?” Adica nu sunt deloc informati asupra a ceea ce inseamna turismul de cabana in zilele noastre. Noi am incercat o promovare a acestui tip de turism pe internet si am incercat sa scoatem din mentalitatea turistilor ideea ca daca vi la cabana ai toaleta pe coridor si mai stiu eu ce. Incercam sa ii informam cat mai exact asupra noilor conditii de cabana si sa le garantam cumva ca este mult mai linistitor.
- Din cate stiu, aici in Busteni, poate mai mult decat in alte statiuni, aveti o puternica “concurenta” neloiala cu asa-zisul “turism la negru”.
- Da, chiar vin si in fata cabanei si ne iau turistii. Ii momesc ca le ofera transportul gratuit, se intereseaza la cabana si afla tarifele de cazare si apoi le ofera turistilor cazare cu 10-20 de lei mai ieftin si gata ti-a luat turistul. Ar trebui consiliul local, politia, jandarmii, sa ia masuri pentru ca noi platim taxe si sustinem comunitatea cu sponsorizari, cu tot ceea ce este necesar  ca sa ne mentinem statiunea pe o linie de plutire si ei practic vin, au luat turistul, l-au cazat si nu dau nici un leu la taxe si impozite. Din punctul nostru de vedere, noi am putea face o asociatie unde sa ne aduman toti, sa discutam ce se poate face ca, impreuna cu organele abilitate, sa ii puna si pe ei la punct,adica daca vor sa se clasifice sa se clasifice, daca nu, sa nu mai cazeze. Nu se mai poate - noi platim taxe, impozite, avem atatea de platit si ei … nimic.
- Domnule Luca cum vedeti dezvoltarea turismului pe aceasta minunata Vale a Cerbului?
- In primul rand ar puta sa se dezvolte mai mult campingul. La cabana primim telefoane din Germania, Austria si ne intreaba lumea daca campingul de pe Valea Cerbului mai e functional, daca au apa, ce conditii au, ce clasificare are … In campingul de pe Valea Cerbului nu avem acum aproape nimic. Au pus cateva toalete ecologice si cam atat. Avem posibilitatea sa facem aici 3-4 partii de schi, o telegondola, un patinoar, o pista de schi fond, sunt foarte multe proiecte care s-ar putea dezvolta pe Valea Cerbului. Orice se poate dezvolta in turism se poate face pe Valea Cerbului. Se pot face chiar si hoteluri, se va putea face un proiect interesant intre Valea Cerbului si Poiana Costilei,, care este spendida si unde se va putea face chiar un sat turistic. Se pot face foarte multe.
- Cum vedeti dumneavoastra dezvoltarea turistica in urmatorii ani a turismului in Busteni?
- Busteniul, avand in vedere ce pozitie are, ar trebui sa fie pe primul loc in tara la turism. Daca am dezvolta Valea Cerbului si Poiana Costilei, nu avea concurenti. Eu cred ca lucrurile se indreapta si acum in directia buna, iar daca se vor pune in practica si anumite proiecte cred ca va fi destul de bine.

Interviu: Vali Marinescu

- Domnule Vali Marinescu sunteti directorul executiv al Hotelului Sinaia si un foarte bun cunoscator al turismului romanesc si international. O sa va rog sa ne faceti o caracterizare sumara a turismului sinaian.

Turismul sinaian are ca principal segment, in ultima perioada de timp, turismul de business – tot ceea ce inseamna conferinte, simpozioane, intalnirile companiilor, traininguri s.a.m.d. Intr-un fel sau altul toate unitatile au perioade lungi de timp, in special prima parte si ultima parte a anului cand din acest segment de turism traiesc. Si, desi pare un paradox, trebuie sa il tratam ca atare, si anume faptul ca o statiune mentana se pregateste in special pentru turism de business. Am fi tentati sa credem ca atunci cand spunem turism montan noi ne pregatim la schi, la sporturi de iarna in general, la drumetii si alt gen de activitati in timpul verii. Dar cum unui hotelier ii sta bine sa faca un studiu permanent al cererii si al ofertei, sa vada influentele, tendintele si evolutiile care se manifesta pe piata, atunci cu totii ne-am adaptat acestei cereri si oferta noastra de turism s-a indreptat si s-a adresat in special acestui segment, pentru ca fiecare segment de turism inseamna o pregatire speciala. Asa cum spuneam e vorba de prima perioada a anului, de la sfarsitul lunii ianuarie si pana la sfarsitul lunii mai-inceputul lui iunie, inceteaza complet pe perioada de vara - lunile iunie, iulie si august, si se reia in luna septembrie, asigurandu-ne astfel si in perioada de extrasezon un grad de ocupare destul de bun a capacitatii de cazare. Din experienta nostra, faptul ca ne-am adaptat acestui segment, am obtinut rezultate foarte bune, in sensul ca am avut un grad de ocupare anuala care a oscilat intre 65 si 70 la suta ceea ce pentru un hotel dintr-o statiune montana – deci din provincie -  este un coeficient de ocupare foarte bun. Avand o capacitate mare aici se pun problemele de ocupare, in schimb pentru celelalte structuri de cazare maI mici e ceva mai usor. Pentru noi, pe perioada de vara, cea mai buna optiune a fost sa ne adaptam produsul si sa ne adresam unei piete straine, care in lunile iunie, iulie si august ne asigura continuarea la nivelul de 70% a gredului de ocupare.
 
- Am inteles ca turismul de business si cel extern sunt tinte primordiale, ce credeti ca se va intampla cu turismul clasic, cu turistul-turist care vrea sa vina la munte?

Acest tip de turist are o problema dupa parerea mea si pentru ca, am intalnit si ani in care, in lunile de iarna locurile de cazare erau insuficiente pentru schiori. In primul rand cred ca pentru turistul obisnuit care se adreseaza direct unei unitati de cazare, la momentul de fata suntem putin cam scumpi. Nu intram in detalii, tarifele n-i le dau in primul rand costul facilitatilor si celelalte elemente care le compun, dar cred ca pentru turistul individual oferta nostra este cam ridicata si atunci el isi face niste analize si opteaza pentru alte destinatii, din pacate nu in tara. Sa luam segmentul de iarna – care inseamna schiori. El isi face o analiza si spune: ma costa camera si masa atat la hotel, partiile imi ofera posibilitatile astea, pe care le stim, sunt relativ limitate si trage o linie la o socoteala sumara si constata ca i-ar fi mai bine daca s-ar duce la o pensiune in Austria sa schieze o saptamana. Nu este numai cazul in Sinaia, la fel stau lucrurile si in Poiana Brasov, poate chiar mai rau, deci este o problema generala. Din pacate pentru turistul individual am devenit scumpi, posibilitatile pe care i le oferim nu sunt la nivelul preturilor pe care le scoatem pe piata si atunci, din pacate, numarul lor devine din ce in ce mai mic. Nu ii ignoram, dar nu putem conta, cel putin acum si intr-un viitor foarte apropiat, pe un flux mai mare de turisti individuali romani.

-Cum vedeti turismul sinaian peste cativa ani? Se va dezvolta spre acest turism de business sau se va orienta catre turismul clasic?

Fara indoiala ca turismul sinaian evolueaza. Daca am prezenta cateva cifre statistice am putea demostra acest lucru. Au aparut pensiuni noi, chiar hoteluri, deci structuri de cazare noi care nu se justifica decat pe o crestere a numarului de turisti spre aceasta destinatie. Cum va evolua in urmatorii ani?! Eu cred ca va evolua cu siguranta, daca vreti separand cumva ofertele. Cred ca hotelurile, hotelurile mari cu peste 100 de camere, in continuare vor avea focusul pe acest segment si pentru turismul individual, care sper din tot sufletul sa creasca fosusarea va veni din partea pensiunilor, a unitatilor mai mici, carora cred ca le este si mai usor in a le satisface nevoile, pentru ca asa cum am subliniat unele sunt nevoile unui turism de business si altele ale unui turism individual. Cred ca intr-o perspectiva, pensiunile vor juca un rol important in atragerea acestui turism individual, iar hotelurile, asa cum sunt ele, cu capacitati de cazare mare, cu restaurante mari se vor adresa ani buni de zile de acum inainte acestui segment, neomitand nici avantajul pe care il avem ca suntem cea mai apropiata statiune de Bucuresti, ca principalul emitent pe piata noastra este Bucurestiul, ca cele mai mari companii actioneaza in Bucuresti. Cam asa as vedea in urmatorii ani, ramanerea pe acest segment pentru unitatile mai mari, pentru unitatile mai mici, cele care s-au infiintat si care fara indoiala vor mai lua fiinta, atragerea turismului individual care ii asigura cu siguranta necesitatile. 

Interviu realizat de Dan Vilcea