„Arc peste timp”

La Grupul Şcolar „Simion Stolnicu” din Comarnic viaţa capătă conotaţii din ce în ce mai sănătoase, aproape de normalitate, nefireşti, parcă, în vremurile acestea. Zilele trecute, relatăm că directoratul şcolii împreună cu profesoara de biologie, Georgeta Pol, a făcut posibilă întâlnirea elevilor din liceu (cei interesaţi) cu oameni de cultură. Din „impactul” acesta a rezultat lansarea cărţilor proaspăt apărute ale scriitorilor Mina Marcu şi Adrian Georgescu. Cu acea ocazie, Nicu Boaru, directorul bibliotecii ’’Nicolae Iorga’’ din Ploieşti, în faţa elevilor doritori de carte, după cum se menţiona şi în ştirea noastră de atunci, a făcut un adevărat „tur de forţă” în favoarea cărţii bine scrise în aceste timpuri când parcă ne clătinăm.  Ca să lege şi mai bine vârstele, zilele acestea, iată că acelaşi directorat a „sărit” peste generaţii şi a invitat în mijlocul elevilor o seamă de pensionari, personalităţi ale oraşului Comarnic, foste cadre didactice, într-un generic numit „Arc peste timp”. Cu această ocazie, s-a trecut în revistă istoricul localităţii- în imagini de-a dreptul emoţionante, ieşite din comun, petceluite în memoria vremii. (exemplu: prof.Paul Necula şi-a revăzut arhivat chipul din tinereţe, pe un ecran mare mânuit de un calculator, când directorul liceului era d-na prof. E.Pârvan; d-na Viorica Popescu, aşijderea, când deţinea frâiele secretariatului liceului; dl I.Şerban, 94 de ani, în secvenţa de pe frontul de răsărit, atunci când recita poezii pentru îmbărbătarea ostaşilor români).
Credem că de acum e mai bine să dăm cuvântul d-nei Georgeta Pol :’’ Trebuie să acordăm respect oamenilor atunci când sunt în viaţă. Mi se pare normal, ca noi, să oferim dragoste, respect şi recunoştiinţă oamenilor în timpul în care trăiesc. Dvs sunteţi oamenii pe care îi preţuim cel mai mult, ne bucură prezenţa dvs aici. Noi suntem generaţia pe care părinţii noştri ne-au învăţat să respectăm pe oamenii în vârstă. Mă simt emoţionată de parcă de faţă ar fi şi părinţii mei care astăzi sunt dincolo. Vă rog să primiţi un omagiu şi să vă închipuiţi că acesta vine  din partea copiilor dvs, al nepoţilor, al strănepoţilor. Vă sărbătorim pentru că meritaţi!’’
A urmat un scurt moment artistic de dansuri şi cântece populare, recitări din lirica românească despre părinţi, despre vârste şi despre idealuri, interpretate de către elevii liceului Simion Stolnicu, clipe în care reporterul îşi căuta cu înfrigurare identitatea în acest ’’Arc peste timp’’.
Vasile Ciutacu

Codul Penal se modifica

Parintii care le interzic copiilor sa mearga la scoala se vor alege cu dosare penale. Aceasta este una dintre prevederile noului Cod Penal care a fost redactat de specialistii Ministerului Justitiei. Actul normativ va intra în vigoare începând de anul vitor si incrimineaza împiedicarea accesului la învatamântul general obligatoriu. Aceasta noua prevedere a fost introdusa în Codul Penal deoarece numarul copiilor care abandoneaza scoala la o vârsa frageda a crescut simtitor. Ca urmare, parintele care în mod abuziv îsi retrage copilul minor de la studii sau îl împiedica sa mearga la scoala va fi pedepsit penal. Exceptie fac parintii ai caror copii nu pot studia din cauza situatiei materiale precare. Chiar si asa, statul va trebui sa intervina prin alte mijloace pentru ca acesti copii sa poata învata. O alta norma prevede ca s-a redus vârsta pentru pedepsirea minorilor care comit infractiuni. Astfel, cei care au împlinit 13 ani vor fi pedepsiti de lege pentru comiterea unor asemenea fapte.
Adelina Anei

BALUL BOBOCILOR POLIŢIŞTI

Vineri, 14 noiembrie 2008, începând cu ora 18.00, Casa Tineretului din municipiul Câmpina a găzduit o manifestare cultural artistică, organizată de Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”, cu sprijinul Casei Tineretului.
În această seară, elevii acestei şcoli au lăsat deoparte uniforma de instrucţie, au îmbrăcat haine civile şi au venit in corpore cu gândul să se distreze. Odată cu uniforma militară, au ignorat conformismul şi l-au înlocuit cu buna dispoziţie. Într-un cuvânt, au venit să se simtă bine şi să se distreze la Balul Bobocilor.
Alături de elevii şi profesorii Şcolii de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”din Câmpina, au participat, în calitate de invitaţi, elevi şi cadre ale Şcolii de Subofiţeri de Pompieri şi Protecţie Civilă “Pavel Zăgănescu din Boldeşti”.
Manifestarea a început în sala de spectacole a Casei Tineretului, unde s-a desfăşurat concursul de Miss şi Mister, la care s-au înscris şapte perechi de tineri. Concursul a constat în mai multe probe, dintre care, cele mai gustate de publicul numeros, au fost cele de îndemânare, karaoke şi dans.
Juriul concursului a fost alcătuit din: dl. comisar şef Constantin Manea, preşedinte, d-na comisar şef Valeria Roman, d-na subcomisar Beatrice Melinceanu, d-na subcomisar Cătălina Roşca, dl. subcomisar Nicolae Băzăvan, dl. subinspector Adrian Tomescu, dl. agent şef adjunct Radu Bădilă, dl. agent Andrei Birtu, d-ra Simona Bălan şi dl. Laurenţiu Grigore, ultimii doi  fiind elevi în anul II.
La terminarea concursului, juriul a avut o sarcină grea în ceeace priveşte alegerea perechilor câştigătoare. După lungi deliberări, a fost aleasă drept câştigătoare perechea nr. 6, alcătuită din Raluca şi Daniel. Imediat după decernarea premiilor, aceştia, cu emoţiile inerente, au declarat:
Raluca: ” Pot să spun că acum amândoi nu avem cuvinte. Mulţumim profesorilor, colegilor care ne-au votat şi care au fost alături de noi. Ne bucurăm că ne-am întâlnit aici, în această atmosferă de destindere, de relaxare. Ne bucurăm că am reuşit să câştigăm locul fruntaş în această competiţie cu colegii noştri.”
Daniel: ” Sunt foarte fericit. A fost o seară minunată. Sunt foarte fericit că am putut participa la acest concurs, dar şi mai fericit că am ieşit pe primul loc. Mulţumesc şi eu juriului care ne-a ales drept cîştigători ai concursului. Mulţumesc colegilor, care ne-au încurajat pe toată durata desfăşurării probelor.”
Pe lângă premiile oferite concurenţilor, organizatorii au pregătit o surpiză celorlalţi elevi participanţi. A fost organizată o tombolă dotată cu două premii, constând în aparatură electro-casnică.
Cum era normal, manifestarea a fost încheiată print-un program de discotecă, la care au participat, alături, elevi şi profesori. În această frumoasă seară, “stingerea” a fost dată târziu, în miez de noapte.

Dan Cornea

Interviu fără cravată: Profesorul Ioan Calciu, directorul Şcolii „Principesa Maria” Sinaia

Pentru început, vă rog să vă prezentaţi pe scurt cititorilor noştri.
M-am născut la 16 decembrie, în anul 1950, un an special, cred eu, deoarece a marcat jumătatea secolului XX, la Moreni, în judeţul Dâmbovişa. Eu mă consider, însă, brezean, deoarece acolo am locuit şi acolo am majoritatea rudelor şi de acolo îşi trag rădăcinile părinţii mei, acolo am crescut şi am învăţat. După absolvirea facultăţii, în anul 1972, m-am mutat în Sinaia, devenind sinăian şi îndrăgind acest oraş. Ulterior, deşi mi s-a oferit posibilitatea să plec de aici am refuzat, pentru că aici mă simt cu adevărat acasă.
Cum v-aţi petrecut copilăria?
Pe vremea aceea copilăria era foarte simplă. Neavând televizor, petrecerea timpului liber se rezuma la jocurile copilăriei. Mai târziu, când am ajuns la şcoală, citeam mult. A apărut apoi televizorul, alb – negru pe atunci, şi se adunau mai multe familii seara, ca să urmărească anumite emisiuni laolaltă. Consider că am avut o copilărie normală, ca orice copil, cu timpul împărţit între joacă şi lecţii. Am învăţat nu doar din conştiinciozitate, ci şi din dorinţa de a dobândi o meserie care sămi satisfacă pretenţiile pe care le aveam faţă de mine însumi.
Cum aţi fost ca elev şi, mai târziu, ca adolescent?
Mi-a plăcut să învăţ, dar mi-a plăcut şi sportul. În clasa a VI-a am fost selecţionat în echipa de pitici a clubului Siderurgistul Galaţi, oraş în care am urmat şcoala. Între colegi eram considerat unul dintre cei mai buni la carte, motiv pentru care antrenorul m-a pus chiar să meditez vreo câţiva dintre colegii de echipă, ca să nu rămână corigenţi la matematică, de altfel una dintre materiile mele preferate. Mi-a plăcut mult şi gramatica, şi literatura, şi limba franceză… Cu toate astea, eram considerat sportivul şcolii şi am avut şi sarcini în acest sens. N-aş putea spune că am fost un elev eminent, dar nu am fost nici printre cei slabi, am fost mai degrabă în prima grupă valorică a clasei.
Adolescenţa a fost o perioadă foarte frumoasă a vieţii mele. Au fost anii în care am început să dau piept cu viaţa, anii în care am început să am pretenţii de independenţă, pe care am încercat să o folosesc nu făcând prostii, ci căutând să înţeleg lucrurile cele mai bune pe care să le folosesc în avantajul meu. Toate vacanţele le-am petrecut la Breaza, la casa părintească, dar fiind sportiv, am avut parte de multe deplasări. În rest, o adolescenţă frumoasă, cu gândurile, speranţele şi iubirile ei.
Cum vi s-a parut armata?
Pentru mine a fost foarte uşoară. Am făcut-o la Grădiştea, în cadrul Ministerului de Interne, după facultate, iar toată durata a fost de 5 luni şi vreo 2 săptămâni, din car vreo 2 luni au fost de practică aici, la Sinaia. Oricum, veneam în Sinaia cam de două ori pe săptămână şă joc fotbal, pentru că activam pe atunci în lotul echipei „Capaţi” Sinaia. Aşa se explică cum, din toată perioada armetei, mai mult de jumătate am petrecut-o la Sinaia. A fost uşor şi păstrez amintiri plăcute, dar regret că nu am ţinut legătura cu colegii de armată. În orice caz, după armată cred că am început să înţeleg mai bine viaţa.
Cum a fost studenţia?
Din studenţie am multe, foarte multe amintiri. A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, dintre toţi anii de şcoală. Am fost prima promoţie a facultăţii de educaţie fizică din Galaţi, din care cauză a trebuit să muncim mult la baza materială. Mai ales în primul an, majoritatea orelor practice le-am petrecut cu lopata în mână sau cărând roabe pline de resturi. Totuşi, ne mândream că am pus şi noi umărul la construirea acelei baze care există şi astăzi.
Îmi amintesc de cursul de schi, pe care l-am făcut la Câmpulung Moldovenesc, într-o iarnă geroasă şi plină de precipitaţii. Am rămas izolaţi la o cabană şi eram obligaţi să cărăm apa cu canistrele, să ne ducem în pădure după lemne de foc, dar asta ne-a făcut să ne cunoaştem între noi şi mai bine şi să fim şi mai uniţi. De curând am avut întâlnirea de 35 de ani de la terminarea facultăţii şi am depănat aceste amintiri cu foştii colegi şi foştii profesori.
Care a fost parcursul dumneavoastră profesional?
Repartiţia am luat-o la Posada, ca să fiu cât mai aproape de părinţi. Am avut un şoc când am văzut baza materială şi clădirea şcolii, care semăna mai degrabă cu un spital şi care nu avea deloc bază sportivă. După 8 ani, am fost transferat la Şcoal nr. 2 din Comarnic, iar după încă 10 ani am ajuns aici, la Sinaia.Îmi place să cred că la toate cele trei şcoli în care am predat am lăsat ceva în urma mea.
Cum arată o zi obişnuită din viaţa dumneavoastră?
De obicei, mă trezesc la ora şapte, pregătesc masa pentru mine şi fiul meu, apoi vin la program. Aici stau cam 7 ore, apoi ajung acasă, mănânc şi cobor la mica mea gospodărie anexă, unde cresc câteva zeci de păsări de rasă. Pe la orele 19.00 – 20.00 intru în casă, mă uit puţin la televizor, iau cina şi  trec la odihnă. Asta într-o zi obişnuită, dar sunt zile în care am deplasări sau joc baschet cu colegii profesori, sau fac alte genuri de mişcare.
Care a fost cel mai fericit moment din viaţa dumneavoastră?
Nu aş putea să fac o ierarhizare precisă, dar pot enumera câteva. Căsătoria a fost un moment deosebit şi o etapă importantădin viaţa mea, apoi naşterea celor trei copii şi nu în ultimul rând, alegerea profesiei, pentru că îmi plac foarte mult copiii şi vreau să le dărui ceva din experienţa mea.
Care a fost cel mai mare regret de până acum?
Probabil că poate nu am reuşit să dau tot ce cred că aş fi putut ca profesor de sport. Poate că nu am găsit momentele şi nu am avut mijloacele prin care să fac acest lucru, cel puţin aşa cred.
Ce aţi schimba în viaţa dumneavoastră de până acum?
Nu ştiu dacă aş schimba ceva, pentru că sunt mulţumit atât în privinşa familiei cât şi a profesiei. Dacă chiar ar fi să schimb ceva, poate aş schimba mobilierul din casă şi… cam atât!
Vă mulţumesc pentru timpul acordat.
A consemnat Dan Vîlcea.

Cupa Sinica la Principesa Maria

În acest weekend, la şcoala generală Principesa Maria s-a desfăşurat Cupa SINICA. Devenită deja o tradiţie, competiţia sportivă se organizează în fiecare toamnă de conducerea unităţii de învăţământ, iar cele mai bune echipe sunt premiate. Aşa s-a întâmplat şi zilele trecute, când elevii claselor I – IV s-au întrecut pe terenul de sport şi au demonstrat că sunt foarte bine pregătiţi.
Meciurile de baschet s-au desfăşurat între mai multe echipe, iar la final câştigătorii au primit din partea conducerii unităţii de învăţământ diplome. Prin aceste competiţii, elevii şcolii generale Principesa Maria din Sinaia îşi petrec o parte din timpul liber într-un mod sănătos. Conducerea şcolii va mai organiza evenimente de acest gen, dar şi de altă natură, astfel încât elevii să fie mobilizaţi în tot felul de  acţiuni care să le facă plăcere.
Adelina Anei

Au înfrumuseţat grădina şcolii

Elevii de la şcoala generală ’’Nestor Urechea’’ din Buşteni au vrut să demonstreze că dacă îţi doreşti ceva se poate. Sub îndrumarea profesorilor şi a conducerii şcolii, micuţii au pus mâna pe lopeţi şi au plantat 26 de puieţi de larice. Prin participarea la această acţiune, elevii îşi doresc să se implice în problemele de mediu şi totodată să protejeze natura. Nu este pentru prima dată când copiii plantează puieţi, iar pe viitor îşi doresc să se participe cât mai des la astfel de acţiuni. Pentru ei este un atât mod de a se recrea în natură, dar şi un semnal de alarmă pentru cei care defrişează pădurile şi nu se preocupă de problemele legate de mediu.
Demararea acestei iniţiative nu se întâmplătoare, ea are ca suport faptul că se va derula un concurs la nivel judeţean. Toate unităţile de învăţământ îşi vor amenaja grădini şcolare, iar cele mai frumoase vor fi premiate. În momentul de faţă, în Prahova, este în plină desfăşurare proiectul „Paralela 45 – paralela verde’’, proiect care constă în activităţi de reîmpăduriri pentru a proteja mediul înconjurător.
Elevii şi profesorii de la această şcoală au promis că nu se opresc la această iniţiativă şi că pe viitor vor planta puieţi şi în alte locaţii din oraşul lor natal.
Adelina Anei

Micuţii poeţi de la „Principesa Maria”

Tot saptamana aceasta, cei mai talentaţi elevi de la şcoala Principesa Maria din Sinaia s-au întâlnit cu poetul Vasile Ciutacu. Dacă poetul a citit din ultima sa carte „Descântece pentru viaţă şi Moarte”, micuţii au recitat poezii compuse chiar de ei, în care şi-au exprimat trăirile şi sentimentele.
Poetul i-a felicitat pe elevi pentru talentul de care au dat dovadă şi i-a îndemnat să continue să scrie poezii. De asemenea, micuţii se pot înscrie şi într-un club la Centrul Cultural Carmen Syilva, club din care fac parte numeroşi poeţi. Deocamdată cele mai bune poezii sunt publicate într-o revistă a şcolii, însă pe viitor elevii doresc să publice volume pe piaţă sau chiar să scrie în importante reviste din domeniu.
La finalul întâlnirii, fiecare elev a primit din partea poetului Vasile Ciutacu câte un volum de poezii, dar şi felicitări. Micuţii de şcoala generală Principesa Maria au îndemnaţi să scrie poezii şi să citească cât mai multe cărţi.
Adelina Anei

Premiere la şcoala George Enescu

La inceputul acestei săptămâni, o elevă a şcolii generale George Enescu din Sinaia a fost premiată de reprezentanţii Clubului Rotary şi cei ai administraţiei locale. Evenimentul s-a desfăşurat în faţa elevilor şi a profesorilor, care au fost mândrii de Anita Petruiescu, cea care a primit o bursă pentru merite deosebite.
La începutul acestui an, Clubul Rotary a organizat un concurs de desen la care au participat elevii a 6 şcoli de pe Valea Prahovei. Cele mai bune lucrări au fost selectate şi expuse, iar cei mai talentaţi copii au fost premiaţi. Iată că,  acum, după ce membrii clubului Rotary au strâns bani din sponsorizări, au acordat şi bursele pentru cei mai merituoşi elevi. La Şcoala Generală „George Enescu”, Anita Petruiescu a fost premiată de reprezentanţii clubului şi ai primăriei, iar ceilalţi elevi au fost îndemnaţi să înveţe bine pentru a putea câşiga astfel de burse.
Un nou concurs de desen pentru elevi va fi organizat de Clubul Rotary la sfârşitul acestui an. Picturile copiilor vor avea ca temă „Visul Copilăriei” şi cele mai bune vor fi expuse publicului. Dacă în acest an la Sinaia s-a acordat o singură bursă, anul viitor Clubul Rotary va premia 2 elevi talentaţi şi silitori. Prin aceste activităţi, membrii clubului promovează valorile şi sunt alături de şcolile de pe Valea Prahovei.
Adelina Anei

Situaţie neagră în învăţământul românesc

Ministerul Educaţiei şi Cercetării va lansa un raport în care va fi relevată „Starea învăţământului românesc”. Conform datelor oficiale, 49% dintre absolvenţii de liceunu au diplomă de bacalaureat, 19% dintre elevi renunţă anual la şcoală, 22% dintre copii nu merg la grădiniţă, iar 16% dintre şcolarii de clasa a IV-a nu sunt capabili să înţeleagă un text scris. Statisticile ne aruncă pe ultimul loc din Europa la calitatea şi eficienţa educaţiei. Conform raportului „Starea învăţământului” pe anul 2007-2008  rezultă că abandonul şcolar este situaţia cea mai gravă. 19,2% dintre elevi au renunţat la şcoală, în loc să-şi termine studiile, anul trecut. Acest procent este cu atât mai mare, în comparaţie cu media Uniunii Europene, adică 14,8% şi cu obiectivul Uniunii de a reduce abandonul şcolar la maxim 10%, până în 2010. Cauzele principale sunt alegerea greşită a filierei educaţionale, rata repetenţiei sau situaţia financiară precară a familiei. În privinţa elevilor din anii terminali, rata de absolvire nu este nici ea prea roz. Conform datelor Ministerului Educaţiei de acum doi ani  doar 61,1% dintre elevii de clasa a VIII-a absolvă cu examen. Restul, care nu au avut examen promovat, au ajuns la şcolile de arte şi meserii sau au renunţat la şcoală.
Adelina ANEI

Şcoala de fotbal din Buşteni trece printr-o perioadă dificilă

Şcoala de fotbal Caraimanul Euro-Africa Buşteni este printre primele şcoli de fotbal înfiinţate în România după anul 1989, având o activitate prodigioasă prin care au fost lansaţi spre înalta performanţă o sumedenie de jucători care au început „alfabetul” fotbalului aici, la Buşteni.
Asta se datorează , în totalitate, domnului profesor PETRE GAVRILĂ-preşedinte şi administrator al acestei instituţii cu caracter sportiv, un extraordinar om de fotbal, şlefuitor de talente, care a descoperit, descoperă şi va descoperii –atâta timp cât este printre noi, „stelele” fotbalului atât din România cât şi din Ghana - acolo unde patronează şi şcoala „Euro-Africa” din această ţară.
Când spun că Şcoala de fotbal, „Caraimanu Euro-Africa”, din vestita staţiune montană , trece printr-o perioadă dificilă, nu mă refer la echipa de fotbal, nici la rezultatele obţinute în prima ligă a fotbalului prahovean sau la cine ştie ce alte probleme ivite care , de fapt, nu există.
Mă refer la problemele apărute în urma unor evenimente - cu totul şi cu totul speciale, ce au pulversat  întreaga şcoală, de la cei mai tineri şi noi jucători până la conducerea şcolii, evenimente ce au fost auzite şi de mai marii fotbalului românesc.
Dar, despre ce este vorba ? Este vorba despre cunoscutul goal-keeper ghanez , IBRAHIM  DOSSEY, unul dintre primii jucători străini care au evoluat  în România după Revoluţie şi care , actualmente, se zbate între viaţă şi moarte după un grav accident  rutier ce a avut  loc între Breaza şi Câmpina.
Dossey venea de la Buşteni şi după aproape 50 km. parcurşi, datorită umezelii de pe carosabil, automobilul Volkswagen Polo a derapat, a intrat pe contrasens, s-a răsucit şi a fost izbit de un alt automobil care circula în sens invers.
Impactul s-a produs în dreptul şoferului(Ibrahim Dossey) iar  lovitura a fost groaznică din care cauză acesta a fost transportat urgent la Bucureşti şi operat imediat pe creier.
Dossey a fost adus , în România, de către prof.Petre Gavrilă în sezonul 2000/2001, fiind un fotbalist talentat, un portar cu reflexe extraordinare şi cu o viaţă sportivă demnă de invidiat.
Valorosul portar ghanez a fost descoperit şi remarcat de către prof.Petre Gavrilă de pe vremea când acesta antrena reprezentativa Ghanei , fiind şi component de bază al grupării africane.
Iată o scurtă „carte de vizită” a lui Ibrahim Dossey:
-Are vârsta de 36 ani, este căsătorit cu o româncă şi are o fetiţă , Geni, în vârstă de 4 ani.
-A fost adus de prof.Petre Gavrilă la finele anului 2000, activând la Caraimanul Euro-Africa Buşteni, prima sa echipă de la apariţia în România.
-A fost repede remarcat de observatorii trimişi sa-l vadă precum şi de antrenorii echipelor din prima şi a doua ligă, drept urmare a fost transferat la FCM Braşov.
-Debutul său în prima ligă a fost făcut pe data de 17 martie 2001 în disputa Astra Ploieşti-FCM Braşov, meci încheiat cu victoria ploieştenilor cu scorul de 2-0, în acest joc Dossey a avut o prestaţie excelentă cu intervenţii sigure plus parade demne de un portar talentat, limitând proporţiile scorului.
-Apoi, datorită talentului său şi al seriozităţii în pregătiri, a fost transferat la Rapid Bucureşti, apărând, cu succes, buturile echipei giuleştene. De remarcat că Dossey a apărat poarta echipei Rapid într-o singură întâlnire din preliminariile Ligii Campionilor(ediţia 2003-2004), adversară fiind echipa belgiană Anderlecht Bruxelles.
-A mai evoluat la Unirea Sânnicolau Mare şi Pandurii Tg. Jiu, având până în prezent 92 de jocuri în prima ligă şi 37 în liga secundă, încheindu-şi cariera de fotbalist la Pandurii din Târgu Jiu, la finele sezonului fotbalistic 2007-2008.
-A activat de 107 ori la toate loturile naţionale ale Ghanei(juniori, tineret şi seniori), câştigând în anul 1992 medalia de bronz la Jocurile Olimpice de vară de la Barcelona, cu reprezentativa ţării sale.
-Din august 2008, Dossey s-a întors la prima sa dragoste-şcoala de fotbal din Buşteni şi la aşa zisul său „tată” - domnul prof.Petre Gavrilă, activând aici ca antrenor la vestita şcoală, alături de un alt antrenor de bază, prof.Iulian Dragnea, mai mult Petre Gavrilă încredinţându-i şi o grupă de juniori.
Iubind aşa de mult copii, portarul african le-a cumpărat un rând de echipament elevilor săi, aceştia fiind nerăbdători să-l vadă şi să se pregătească din nou cu el.
Domnul prof.Petre Gavrilă declara că la nunta lui Dossey din 2002, a fost socru mare, ţinându-i locul tatălui său, familia acestuia neputând veni la acest important eveniment, iar în 2010 urma să-şi ia cetăţenia română, soţia sa fiind cunoscută pe vremea când activa la Braşov.
Ziua de 13 septembrie2008 rămâne una „neagră” pentru şcoala din Buşteni şi pentru Ibrahim, o zi cu ghinion dar… speranţa moare ultima, soţia lui Dossey , fiica şi toţi ceilalţi aşteptând o minune de la Dumnezeu.
Cum răul nu vine niciodată singur, după teribilul accident al lui Dossey, Petre Gavrilă şi şcoala sa de fotbal mai primesc o lovitură fulgerătoare care lasă amărăciune în urmă: secretara şcolii, Corina, o fată de 32 de ani, cu un suflet extraordinar, trece în nefiinţă în urma unei boli cumplite care i-a curmat viaţa. Dumnezeu să o odihnească în pace !

Cristian Sbârnea

Pagina Urmatoare »