Dupa 8 ani de lucrari, podul spre Ghiosesti este tot neterminat

Rabdarea comarnicenilor care locuiesc în Cartierul Ghiosesti este la limita. Situatia care i-a adus la disperare este o problema mai veche, care se pare ca nu-si gaseste rezolvarea.  Cei care locuiesc în acest cartier au nevoie de un pod peste râul Prahova, care sa le faciliteze accesul catre centrul orasului. În lipsa acestuia, oamenii se chinuie zilnic sa traverseze râul pe o punte pietonala. Locuitorilor care au masini personale le este imposibil sa ajunga cu ele pâna în fata casei, asta daca nu se încumeta sa faca un ocol de câtiva kilometri prin Belia. Pentru a le face viata mai usoara celor care îsi duc traiul în Ghiosesti, unul dintre cele mai mari cartiere din Comarnic, acum 8 ani a început constructia unui pod, chiar lânga cel pietonal. Oamenii au rasuflat atunci usurati si au crezut ca chinul lor zilnic a luat sfârsit. Însa nici vorba de asa ceva. Lucrarile nu au fost terminate nici pâna  în ziua de azi, cu toate ca pe panoul ce troneaza în fata constructiei scrie clar: termen de finalizare - 30 septembrie 2008.
Cu toate ca proiectul a fost preluat de catre firma SC Microunde SRL Buzau, în prezent o alta firma construieste podul. Se pare ca primarul Dorian Botoaca, nemultumit de felul în care se desfasoara lucrarile, a decis ca este cazul sa renunte la firma respectiva, în locul acesteia desemnând un nou constructor: SC. Domus Prest SRL Bucuresti.
Se pare ca aceasta schimbare a fost de bun augur, iar locuitorii declara ca lucrurile au început sa ia o turnura favorabila, în sensul ca a început sa se mai lucreze. Cu toate astea, cei care stau în Ghiosesti mai trebuie sa aiba putina rabdare,  deoarece podul nu va fi gata nici anul acesta. Acum mai ramâne doar speranta si întrebarea: va fi gata la anul?
Claudia STAICUT

La liceul din Comarnic, ora se dă mai devreme

După ce s-au despărţit de elevi, invitaţii şi actorii principali ai lansărilor de cărţi care au avut loc la Grupul Şcolar „Simion Stolnicul” la data de 15 octombrie 2008 au mai zăbovit o clipă la un mic „protocol” unde, prin aburul perfid al cafelei, s-au schimbat impresii. S-a scris în cartea de onoare a şcolii, ca să rămână o dovadă a faptelor de suflet întâmplate aici, că, extrapolând - nu-i aşa? - un popor fără cultură este o naţie moartă. Şi vai de acei care nesocotesc această vorbă înţeleaptă, mai veche, aproape, decât lumea. S-au schimbat numere de telefon, în perspectiva unor întâlniri viitoare, sau, cine ştie? Într-un cuvânt, cei de faţă s-au simţit ca la ei acasă şi că reclădesc în interiorul lor iluzii demult pierdute. Mai spunem odată, ca să audă lumea: hotărât lucru, conducerea liceului din Comarnic ştie că a construi temeinic generaţii de tineri înseamnă a zidi înăuntru sufletului lor mici mănăstiri ce stau la îndemâna limbii române. În continuare, avem plăcerea să vă redăm câteva păreri ale oaspeţilor puternic implicaţi în acest eveniment. Începem, aşadar , cu fostul prefect de Prahova, Georgică Diaconu, un om politic care a trăit în viu această întâlnire, martor cu prestanţă, echidistant, cu vaste cunoştinţe de literatură, cu toate că, de formaţie, este un tehnocrat. Amabil, lejer în vorbire, nu s-a simţit nici o clipă încorsetat în întrebările noastre.

„Scriitorul reprezintă o avangardă”

-Ne face plăcere că v-am cunoscut în această postură. Ne uitam cum stăteaţi în faţa elevilor, fără trac, totuşi emoţionat; la auzul unor vorbe frumoase ce s-au rostit aici, vă îmbujoraţi chiar. După părerea noastră asta înseamnă că aţi trăit adânc această întâmplare de astăzi. Aşa este?
-Am vorbit în calitate de fost prefect  şi de actual consilier judeţean. Pentru mine aceste lansări de cărâi reprezintă o onoare, dar nu doar pentru mine, ci şi pentru familia mea. Îndemn părinţii să-şi ghideze fiii pe acest drum, să participe la asemenea evenimente, la vernisaje, la expoziţii de pictură, drumeţii, excursii, etc. A face cultură, a îndruma copiii pe un drum frumos, netezit de către valorile europene este o demnitate, o onoare, dar, în acelaşi timp, o îndatorire pentru noi toţi.
-Puterea scriitorului este mai mare decât a unui politician+
-În mod sigur, da! În mod sigur, da (repetarea frazei denotă greutatea rpspunsului interlocutorului nostru. Pe faţă i se poate citi o seriozitate de netăgăduit, ce dă cuvântului toată puterea materializată în el, n.r.). Scriitorul a reprezentat şi reprezintă avangarda. Politicul, cel puţin de astăzi, în foarte multe cazuri lasă de dorit. Sigur, avem şi politicieni cu care ne mândrim, dar astăzi nu vreau să mă refer la politicieni, vreau să spun despre oamenii care scriu, care rup o părticică din veniturile lor, din viaşa lor, ca să ne călăuzească drumul până la capătul tunelului şi dincolo de el chiar…
- Dacă îl aveaţi subaltern pe Bacovia, de exemplu, credeţi că vă incomoda? Îl suportaţi?
- Sigur! Bacovia mi-a plăcut foartte mult, chiar dacă poeziile lui au nuanţe de cenuşiu, de plumb.
- De ce nu are judeţul Prahova o revistă de cultură subvenţionată de Consiliul Judeţean?
- Da, este o întrebare bună şi o sugestie, în acelaşi timp. Vă asigur că în scurt timp va avea.
- Să dea Dumneteu, că-n El mai avem speranţă. Vă mulţumesc domnule Diaconu şi vă mai aştepzăm pe la noi ţinând în mâini primul număr al revistei editate de către Consiliul Judeţean Prahova!

„La Comarnic, mă simt ca acasă”

- Doamnă Nina Marcu, lansaţi a doua oară carte în acest liceu. Ce impresie v-au făcut elevii?
- Trebuiesă mărturisesc mă simt ca acasî, mă simt înconjurată de dragoste. Revin, după cum bine ştiţi, aici şi am făcut alegerea aceasta pentru că în acest loc îmi e bine, mă simt înconjurată de prieteni.
- Cu ce sentimente plecaţi de la această întâlnire?
- Cu bucuria sufletească că mai sunt oameni care mai preţuiesc carte, mai sunt oameni care vibrează la cuvântul carte.
- Pe curând!

„Amarnic ar fi ca acest Comarnic…”
Nicu Boaru. Un nume de referinţă în cultura prahoveană şi nu numai. Stăpân pe forţa cuvântului, ştiindu-i conotaţiile, face excelente asocieri între idei. Răsuceşte cuvântul pe toate feţele.
- Domnule profesor, românului îi plac valorile pe care le are? Elita?
- S-ar părea că românul este învrăjbit, pornit împotriva elitei lui şi dintr-un complex de superioritate pe care îl are şi care se vădeşte, paradoxal, în complexul de inferioritate al lui, în individualismul care este funciar. Nu ai cum să te mândreşti cu o elită atunci când neunitatea şi netrezia, la nivel de neam, sunt cu metastaze în momentul acesta. Elita noastră, coborând uşor şi în contradicţie cu elita politică, nu înseamnă cineva ales dintre ei şi pus deasupra, ci acel cineva care te face pe tine să simţi latenţele superioare ale unui neam curajos în istorie. Asta va însemna elita. Şi în sensul ăsta, la elită participă până şi ţăranii de tipul părinţilor lui Creangă, de tipul învăţătorului de ţară, până la cărturarii care se consumă până la pierderea completă a lor (vezi cazul lui Bălcescu) în vetrele altora, în cimitire care ajung vetre de valori pentru alţii. Aşa rămâne să vedem cum mai vedem noi vârfurile noastre, vezi cazuri împinse până la sinucidere, adică sabotare acordării premiului Nobel pentru literatură lui Mirce Eliade sau Blaga, mai înainte, când contratimpii au venit din partea celor de la noi şi nu din altă parte, înţelegeţi? Şi acum grupul din jurul ICR-ului se luptă cu grupul nu-ştiu-cui, adică nişte furtuni într-un pahar cu apă, în seamă luate de nişte indivizi care au confiscat, au intrat prin efracţie în blazonul de elită naţională.
- Domnule profesor, vă rog rostiţi câteva vorbe despre Comarnic.
- Amarnic ar fi ca acest Comarnic să nu-şi redescopere, redeştepte nişte rădăcini ale lui. Spuneam unor prieteni de aici, din şcoală, că oraşul acesta trebuie să-şi găsească verticala foarte adevărată pe care o are, în dauna orizontalei tranzitorii pe care o are de trecere dinspre Câmpina spre Sinaia, dinspre Bucureşti înspre Braşov.Este un oraşcare dă nişte nume în literela Române şi în istorie, un oraş care este notoriu prin tenta folclorică a fetelor lui frumoase. Acest oraş trebuie să aibă o librărie a lui9, un centru cultural şi o conştiinţă de sine a locuitorilor lui, a „intelighenţiei” de aici. E un oraş pe care îl simt pendulând între o patină arhaică şi o mică burghezie apropiabilă de cea elveţiană…
- Măi, să fie!… Dacă ar fi să locuiţi la Comarnic, aţi face-o?
- Vreau să vă spun că mă înclin în faţa frumuseţilor de aici şi a frumoaselor zone ozonate pe care le aveţi. Dumneavoastră trebuie să vă lămuriţi ce se întâmplă după terminarea macaralelor de aici, înţelegeţi?

*****
De la evenimentul lansării cărţilor la liceu a trecut  o săptămână, răstimp în care, credem noi, s-au limpezit şi mai mult impresiile de la impactul scriitor – elev – cititor. Fapt pentru care suntem din nou în incinta liceului din Comarnic.
În hol, Simion Stolnicul ne urmăreşte dintr-un tablou, aruncându-ne priviri îngăduitoare de sub borul pălăriei pariziene. Ştiind că îngeneral copiii sunt sincere şi nu umblă la “fineţuri diplomatice”, de conjunctură, iată câteva păreri de la manifestarea de atunci.
Silvia Şovăială, clasa a XI-a:
- Am rămas impresionată de ideile scriitoarei Nina Marcu, de prestaţia şi de ideile domnului profesor Nicu Boaru , de cuvintele spuse de dumneavoastră acolo. Datorită acelei acţiuni, vă rog să măcredeţi că mi-am făcut alte păreri despre viaţă.
- Ce e mai important, să ai o carte în mână sau să citeşti pe calculator?
- Nu se compară! Cititul din carte este sfânt, pe când cel de pe ecranul calculatorului este sec, rece. Totul e în favoarea cărţii pe care o ţii în mână
- Ce înseamnă pentru tine un scriitor?
- Un pm care are curajul să-şi spună gândurile, are puterea să le transfigureze, privind în perspectiva timpului, de aceea aştept cu nerăbdare şi alter lansări de carte în liceul nostru.
Miruna Tănase, clasa a XI-a:
- Scriitoarea Nina Marcu ne-a introdus în atmosfera cărţii, e fantastic puterea scriitoarei de a reconstitui istoria. Din romanul “Eu sunt şi vreau!” se desprinde idea că mai întâi trebuie să ne dăm seama de noi ca personae, apoi să ne hotărâm ce vrem de la viaţă.
Denisa Muşat, clasa a XII-a:
- Aţi vrea să-l aveţi pe domnul Nicu Boaru profesor?
- Da, pentru că e cult, are vocabular şi e un critic de valoare.
Mincu Ioana, clasa a XII-a:
- Mi-a plăcut evenimentul şi m-a frapat prestaţia de critic a domnului Boaru. E scânteietor! E un deliciu să-I asculţi dezbaterile.
- Vă ajută dacă vin scriitori în mijlocul vostru lansându-şi propriile cărţi?
- Ne ajută enorm.Avem ce învăţa, ne dezvoltă vocabularul, ne ambiţionează să ajungem şi noi departe.

*****
Am rămar îngânduraţi, cu ecoul vorbei Ioanei, “să ajungem şi noi departe”. Când am privit-o, avea ochii săgetaţi de o rază ce venea prin geamul bibliotecii liceului, de dincolo de culmile Gurguiatului. Era, de-acum, ora dată mai devreme…
A consemnat Vasile Ioan Ciutacu

De frica ameninţărilor, Primăria Comarnicului a decis repararea străzii ‘’Valea Cândei’’

De când a fost ales primar al oraşului Comarnic, Dorian Vasile Botoacă a încercat să le facă pe plac locuitorilor şi să le câştige încrederea şi stima. Acest lucru a fost  posibil prin spectacole făcute în fiecare toamnă, în cadrul cărora le-a adus comărnicenilor cântăreţii preferaţi să le cânte de dor şi jale, prin modernizarea sediului Primăriei, prin înfrumuseţarea oraşului şi multe altele. Dar cel mai bine a reuşit să-i facă pe comărniceni să-l voteze şi în următorul mandat, prin demararea lucrărilor la cele mai importante străzi din Comarnic.
Astfel că de când a luat în frâie conducerea oraşului , Dorian Botoacă  a autorizat repararea străzilor din mai toate cartierele, cum ar fi: străzile Poiana, Podu lu’ Neag, Secăriei, Eternităţii, Ghioşeşti etc.
Dar cum era de aşteptat, oamenii nu pot fi uşor de mulţumit, astfel încât au început disputele între localnici. Nemulţumirile sunt evidente: unele străzi au fost reparate, altele nu. Şi cum toţi l-au votat pe primar, era normal să aştepte ca el să se poarte la fel cu toată lumea, implicit să repare toate străzile care aveau nevoie de asfaltări.
Cum acest lucru nu s-a întâmplat, un locuitor de pe strada Valea Cândei, nemai suportând starea jalnică în care se află strada, mai ales că maşina sa a avut de suferit avarii, s-a hotărât  că e timpul să facă ceva şi a mers ţintă la Primărie. Extrem de nervos, acesta a ameninţat  primarul că dacă nu-i repară strada, merge la Consiliul Judeţean să reclame faptul că Primăria nu foloseşte corect fondurile europene. Şi pentru a evita un eventual scandal, a doua zi, dis de dimineaţă, utilajele Primăriei şi-au făcut simţită prezenţa de Valea Cândei şi au început lucrul chiar din faţa porţii reclamantului, parcă special pentru a-i închide gura. Până la urmă trebuie să vedem partea plină a paharului, mai ales că totul este bine când se termină cu bine.

Claudia STĂICUŢ

Oraşul salvat prin liceu: „Umblând la exigenţe şi la prospeţime’’

Hotarât lucru, la Comarnic cadrele didactice din conducerea Grupului Şcolar „Siminon Stolnicu” ştiu că apropierea de cultură înseamnă o gură de oxigen, astăzi când societatea românească, în ansamblul ei, este sufocată de disputele politice, de traiul multora pe caiet şi de zile în care manelele îţi ‘’taie’’ auzul…
Aici în acest lăcaş educaţional, de la o vreme, au lansat cărţi, au ţinut prelegeri o seamă de scriiitori ai ţării, ai Prahovei, sau au „gâlcevit” cu norodul istorici de prima mână ai României postdecembriste. Rezumându-ne în a pronunţa numai trei nume care au călcat pragul liceului numai în ultimul timp, credem că ne argumentăm din plin convingerea că porţiile acestei şcoli sunt largi deschise spre orizontul larg al istoriei şi literaturii noastre, spre bucuria elevilor. Aceste nume sunt: istoricul Ioan Bulei, scriitorul Stelian Tăbăraş, poetul Nicolar Toader Poiana. Acest lucru este cu atât mai mult meritoriu cu cât unii (şi nu arătăm cu degetul spre primar!) sunt plătiţi să deschidă cărţile şi nu fac  altceva decât să se marginalizeze în a fi simpli spectatori la iniţiativele celor cu drag de slova românească. Cu alte cuvinte, „mama împunge şi eu trag”!…
Aşa se face că în ziua de 15 octombrie  ac  Liceul „Simion Stolnicu” trăia la orele amiezii clipe de sărbătoare. Se dezmorţise parcă sălile de clasă la aflarea veştii că va sosi dl professor Nicu Boaru- directorul Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga” din Ploieşti , cu doi scriitori care îşi vor lansa cărţile apărute de curând. După el (sau înainte a lui! ) veneau Nina Marcu şi Adrian Georgescu având în braţe cărţile pe care domniile sale le-au publicat nu de multă vreme. De faţă la acest eveniment de-a dreptul emoţionant şi de înaltă ţinută artistic, pe lângă conducerea liceului, au mai fost : d-na profesoară , consilier judeţean- V. Diaconu şi fostul prefect de Prahova- consilier judeţean- Georgică Diaconu. A onorat cu prezenţa lor, profesorii de lb şi literatură română a şcolii,  bibliotecara Mihaela Anghelach,  un ‘’intrus’’ local în calitate, se zice, de poet, domniţe frumoase din cadrul Bibliotecii Judeţene, Pol Georgeta, profesoară de biologie - inima acestui eveniment - iar palid în ton cu toamna, un alt reprezentant de la „centru’’ şi o sală plină de elevi curaţi, emoţionaţi, numai ochi  şi urechi. Până şi presa locală a ţinut să fie şi ea martoră la această sărbătoare culturală, liceeală, prin câţiva „scârţa-scârţa’’ pe hârtie…
D-na profesoară Cornelia Picioarea, directorea liceului, bucuroasă şi sfioasă în acelaşi timp, a prezentat oaspeţii care, rând pe rând, au spus fiecare gândurile ce le străbăteau inima în aceste clipe, când cele două cărţi de curând apărute, îşi aşteptau cititorii. Şi autografele…
De departe „discursul’’ profesorului Nicu Boaru, reputat critic literar, actor ce ştie foarte bine în îşi vinde „marfa’’ (ideile), a fost încântător, suculent prin poante fine, acid la cei neaveniţi în literatura română, pledând pentru cuvântul sănătos, puternic şi frumos al limbii Maicii noastre,  felicitând conducerea liceului pentru deschiderea de care dă dovadă spre cunoaşterea de către elevi a valorilor morale şi spirituale ale neamului, cultivând acestora interesul pentru scriitori, (unii de faţă fiind, după părerea distinsului noastru crititc, capitol de istorie literară şi nu numai contemporană.)
„Umblând la exigenţe şi la prospeţime’’, dl profesor Nicu Boaru nu uită să pomenească pentru sporirea limbii române, numele  poeţilor din acest oraş(!) „Comarnicul compătimeşte vorba lui Caragiale, la fel ca Ploieştiul: mulţi pleacă spre Sinaia, spre Ploieşti, ploieştenii pleacă spre Bucureşti, iar bucureştenii ne ocolesc trecând pe centură, zona Comarnicului fiind după spusa profesorului nostru o vatră, o matrice fecundă de talente.”
Trecând la prezentarea autorilor , profesorul Nicu Boaru aminteşte că Nina Marcu este un condei agil, un ochi ascuţit cu ştiinţa formulării, plină de sagacitate, de noutate şi având bune valenţe de portretistică, de evocare şi numire. Fiind journalist, Nina Marcu plăteşte tribut cotidianului, beneficiază de cele două îndeletniciri care o acaparează total printr-o metabolică şi frumoasă trecere subtilă de la una la alta, jurnalistul câştigând prin valenţe epicizante ale scriitorului bun. Iar prozatorul surprinde găsind formula adecvată de a relata faptele tensionate, de a nu plictisi. Cartea „Trăind clipa’’, editat la Alt Press Tour Bucureşti 2008, este un roman istoric, o poveste de dragoste. O paranteză îl conduce pe distinsul nostru critic în a preciza că acum se poartă pornocronismul, adică generaţia 2000, mai ales cea feminină, atenţie!  este frisonant de verde spre scabros, lingvistic vorbind. Pe când în cartea d-nei Nina Marcu este o literatură la patru ace.
„Eu sunt şi vreau!’’
Al doilea scriitor ce a deschis uşile liceului a fost d-l Adrian Georgescu, redactor la Radio Cultural, ţinând strâns sub braţ romanul „Eu sunt şi vreau!’’, apărut în editura Sieben Publishing, 2008, Bucureşti.
Autorul în prezenţa aceluiaşi auditoriu fascinant de eveniment,  a ţinut să precizeze: „Dacă un scriitor vine şi vă învaţă un cuvânt care v-a plăcut şi îl veţi folosi într-un context creator, într-un context simţitor, înseamnă într-adevăr că aţi câştigat mai mult de o oră de stat la masă. Un roman, indiferent dacă este scris de d-na Nina Marcu, de Adrian Georgescu sau de Sadoveanu, este o viaţă pusă pe hârtie sau pe o pânză. Este o ofertă, dumneavoastră trebuie să-i veniţi în întâmpinare pentru că nu putem trăi prin aceşti distrugători de conştiinţă şi care este mass media românerască şi cea mondială.
Prăpădul nu este un diavol cu coadă şi cu coarne! Nenorocirea nu se mai prezintă astăzi sub forma unui grup de soldaţi care trag cu AKM-uri. Nenorocirea este înăuntrul nostru, în sufletul şi în mintea noastră. Deznaţionalizarea, acest cuvânt atât de bătătorit astrăzi este cel care ne distruge identitatea ca popor. Ne luptăm de cele mai multe ori cu morile de vânt, dar trebuie să ne luptăm cu noi înşine, să ne creem momente, clipe, zile, sau poate  o viaţă chiar, dedicată cărţilor. Eu am cunoscut bibliotecari care aveau oroare de a pune mâna pe o carte, îmi pare rău că trebuie să o spun. Le-am zis de ce nu s-au făcut ingineri sau doctori…
Ei bine, aceste răsturnări de situaţii  am dorit eu să aşez în această carte. Sigur societatea nu o putem pune în curând la punct, dar conştiinţa depinde noi”, a ţinut în final să precizeze autorul romanului „Eu sunt şi vreau!’’.
La această întâlnire dintre scriitori şi virtualii lor cititorii, s-a rostit răspicat de către voci autorizate că este necesar în  oraş de o cafenea literară, de o librărie. Iar d-na profesor  V.Deaconu, consilier judeţean, preşedintele fundaţiei „Pentru valoarea şi justiţie’’ anunţă că va recompensa cu un premiu substanţial pe şeful de promoţie, la finele anului şcolar.
S-au adresat mulţumiri de-o parte şi de alta a „baricadei’’,  autorii dând apoi autografe pe cărţile noi apărute şi prezentate…
Au fost clipe în care oraşul  a trăit prin liceu , prin aceste lansări de romane. Parcă nici vorbele Stolnicului Simion nu mai aveau atâta asprime când spunea de sub borul vestitei sale pălării pariziene: „Comarnicul  este un compromis climateric între ozon şi mahala. ‘’
Vasile Ioan Ciutacu

Festivalul Zilele Comarnicului

Weekend fierbinte la Comarnic. Timp de trei zile,  peste 15.000 de localnici si turisti au participat,  la Festivalul Zilele Comarnicului. Aflat la a patra editie, Festivalul Toamnei s-a dorit a fi un festival de poveste, unde toti participantii s-au putut distra si au putut viziona cele mai voga formatii de muzica usoara sau populara. Evenimentul organizat de Primaria orasului Comarnic s-a desfasurat în mai multe locuri din oras. Duminica, în ultima zi a Festivalului, spectatorii au putea vedea si asculta pe scena special amplasata în centrul orasului formatii de muzica populara. Au concertat  Remus si Gabi, Cornelia si Lupu Rednic, Traian Ilea, Nicu Paleru, Carmen Serban si Adriana Antoni.
Concerte, mici, bere si multa distractie. De asta au avut parte  locuitorii din Comarnic si nu numai, în acest weekend.  Startul Festivalului  a fost dat vineri, cu parada costumelor poplare, unde localnicii au putut admira cele mai autentice porturi populare din zona Prahovei. Spectatorii au participat la concursuri sportive dar si interactive.
„Ne simtim foate bine si este o actiune extraordinara  a Primariei si Consiliului Local. Muzica a fost pentru toate genurile si pentru toate gusturile si în fiecare seara a fost arhiplin, iar la anu’ speram sa fie si mai frumos.” a afirmat  Sorin Cercel, locuitor din Comarnic.
Seara, scena principala a devenit locatia ideala pentru concerte. Cele mai în voga trupe românesti ale momentului au cântat pe scena din centru. Multitudinea de terase au îmbiat participantii la bere, vin fiert sau mititei.  Oficialitatile spun ca în acest an la Comarnic a fost un numar important de participanti.
“ Am fost initiatorul acestui eveniment si doresc ca acesta sa devina o traditie pentru Comarnic, chiar daca anul trecut nu s-a mai organizat datorita neîntelegerilor pe care le-am avut cu Consiliul Local. Anul acesta am organizat ceva frumos si cetatenii au venit în numar mare; îi las pe dumnealor sa traga concluziile.”, a declarat, la rândul sau, Dorian Botoaca – primarul orasului Comarnic.
Spre regretul participantilor, Festivalul s-a încheiat duminica seara, la miezul noptii, cu un impresionant foc de artificii si efecte pirotehnice. Autoritatile locale spun ca Festivalul Zilele Comarnicului va deveni o traditie si totodata si cel mai important eveniment al orasului Comarnic.
Razvan Bunea

Drum Naţional cu obstacole bovine

Un grav accident rutier s-a produs luni seara pe DN , la intrarea în localitatea Comarnic, dupa ce  o tânără nu a mai apucat sa evite o vacă lăsată de izbelişte pe şosea şi a lovit-o în plin. Din puternicul impact animalul a rămas în agonie pe şosea,  iar şoferiţa a tras o spaimă cumplită şi s-a ales cu autoturismul distrus.
Conducătoarea auto a declarat că nu a mai putut evita animalul, care i-a ieşit brusc în faţă.
Vecinii au auzit o bubuitură puternică, iar când au văzut grozăvia, au sacrificat imediat animalul aflat în agonie pe şosea. Aceştia spun că bătrâna, stăpâna vacii,  parcă este urmarită de blestem. În acelaşi loc, în urmă cu câteva luni, nepotul său în vârsta de numai 23 de ani şi-a găsit sfârşitul sub roţile unui camion.
Stapâna vacii nu-si poate explica prezenţa animalului pe şoseaua naţională şi spune că a căutat-o toată ziua.
În urma cu câteva luni, pe DN 1,  pe tronsonul Câmpina – Sinaia s-au mai petrecut şi alte accidente asemănătoare. Tot din cauza unor cai lăsaţi nesupravegheaţi pe şosea,  alţi participanţi la trafic s-au ales cu maşinile distruse sau au ajuns în stare gravă la spital. Poliţiştii au deschis acum o anchetă pentru a stabili cine se face vinovat de incident. Dacă va fi gasita vinovată de producerea accidentului,
bătrâna ar putea suporta şi pagubele materiale ale maşinii distruse.

Răzvan Bunea

ziarul infoMontan - nr. 37

infoMontan nr. 37 - download

Telenovelă populară românească în varianta de Comarnic

Mioriţa în variantă modernă la Comarnic. Doi ciobani din localitate au ajuns la cuţite după ce unul dintre ei nu mai vrea să restituie oile date cu titlu de împrumut de către celalat. Păgubitul susţine că suma cerută de către fostul său prieten pentru îngrijirea animalelor este mult prea mare pentru a justifica acest lucru, mai ales că animalele au ajuns într-o stare deplorabilă.
Telenovela a început cu o lună în urmă, când crescătorul de animale Viorel Militaru a hotărât sa-i lase în grije pentru o lună 90 de oi unui cioban din zonă. În urma întelegerii, ciobanul urma să primească de la crescatorul de animale 4 milioane de lei vechi, însa primul nu mai vrea să-i restituie pro-prietarului animalele, considerând că suma este insuficientă, aşa că a hotărât să ceară o suma de zece ori mai mare.
La aflarea sumei exagerate cerute de cioban, proprietarul oilor este hotărât sa-l acţioneze
pe acesta în instanţă. Ba mai mult, proprietarul oilor este la fel de hotărât sa ceară şi daune, deoarece, conform afirmaţiilor sale, animalele au ajuns intr-o stare deplorabilă.
„La începutul lunii mai, am adus 71 de oi unui cetăţean din Comarnic, proprietar de stână pe muntele Florei şi i le-am lăsat în pază şi îngrijire. În jur de 1 iunie, mi-am format şi eu o stână pe muntele Zamora, aşa că m-am dus să-l rog să-mi înapoieze oile pe care urma să le duc la stâna mea. Numai că omul m-a refuzat şi m-a anunţat telefonic că, dacă vreau să-mi recuperez oile trebuie să-i dau suma de 40 000 000 lei. Cred că oricine îşi poate da seama că pentru doar o lună , la 71 de oi suma este enormă. În plus, am avut şi surpriza neplăcută să constat că oile sunt într-o stare jalnică, mieii abia stau în picioare, stringile n-au fost mutate de când a venit aici, de o lună şi ceva, aproape toate oile sunt şchioape, slabe şi nemâncate. Mi-e teamă că la toamnă nu mai am ce lua de aici. Până acum am venit cu vorba bună, am încercat să rezolvăm problema ca între oameni normali şi am vrut să-i achit contravaloarea lunii mai pentru păstorit, dar el nu vrea. Toţi proprietarii de stâne iau cam 300 000 de lei (vechi, n.r.) pe vară, adică pe cinci luni, asta înseamnă cam 60 000 de lei pe lună de oaie, iar eu trebuia să dau în jur de 4 000 000. El vrea de zece ori mai mult!” a povestit Viorel Militaru, proprietarul oilor în cauză.
Sesizate de păgubit, autorităţile locale din Comarnic au constatat că amplasamentul stânei este ilegal şi au hotărât să demoleze construcţia şi să-l amendeze pe cioban.
„Stâna respectivă a fost amplasată ilegal şi a fost amendată până la termenul stabilit prin procesul verbal. Proprietarul (în acelaşi timp şi executantul lucrării fără autorizaţie) nu s-a conformat, motiv pentru care ne-am adresat instanţei pentru soluţionarea cauzei. De fapt, este vorba despre un adăpost pentru animale, cu dimensiuni aproximative de 10/15 metri, dar şi pentru acesta era necesară obţinerea unei autorizaţii de construcţie. Apoi, dacă iniţial, la momentul întocmirii procesului vebal, executantul ne-a prezentat un act de proprietate pentru terenul respectiv, acesta a fost ulterior contestat de o rudă a sa, deci şi terenul e în litigiu. Cunoaştem şi litigiul cu Viorel Militaru, dar, în acel caz, soluţionarea problemei se va realiza la tribunal, nu la primărie” a precizat Cătălin Piciorea, şeful biroului de urbanism al Primăriei Comarnic.
Dacă nu vor ajunge la o întelegere pe cale amiabilă, cei doi ciobani vor ajunge în instanţă, urmând ca organele legii să-şi spună cuvântul.

Razvan Bunea
razvan@montan.tv

« Pagina Anterioara