Balul Bobocilor la Comarnic

Nebunie mare la sfârşitul săptămânii trecute la Comarnic. Zeci de elevi de la liceul Simion Stolnicu’ împreună cu profesorii lor, au organizat  Balul Bobocilor.  Petrecerea s-a desfăşurat la ‘’Cantina Vulturul’’, iar pe lângă programul artistic pregătit de elevii claselor a IX-a, principala atracţie a serii a fost concursul de miss.Probele incitante, concurenţii emoţionaţi şi veselia, au fost ingredientele care au făcut ca seara să fie una reuşită. Concursul de miss nu a fost lipsit de peripeţii, iar o concurentă şi-a luxat piciorul înainte de startul competiţiei. Fata s-a văzut nevoită să renunţe, cu toate că a fost foarte dezamăgită. Juriul care a decis câştigătorii a fost format din nume de vază ale oraşului Comarnic: Mircea Cocă- viceprimarul oraşului, Cornelia Picioarea- directoarea liceului şi Georgeta Pol- profesoara de biologie.  Fugitiv, la eveniment a fost şi primarul – Dorian Botoacă, dar din lipsa timpului, acesta nu a putut sta mai mult de câteva minute. Seara s-a încheiat cu aplauze pentru câştigătorii concursului  de miss: Tită Iulia şi Alexandru Chiriţă.
Claudia STĂICUŢ

Trei medalii europene pentru Comarnic

Fericire mare pentru comărnicenii care au participat la Campionatul  European de karate budo-kai desfăşurat la Berlin, în Germania. Şi asta pentru că echipa Clubului Vulturul Comarnic, formată din Violeta Popa, Oana Botoacă, Alexandru Clincea şi Sorin Peticilă (antrenorul echipei), a luat  nu mai puţin de trei medalii. Astfel că Sorin Peticilă a luat medalia de argint, la kumite seniori, iar Oana Botoacă (copii 12-14 ani) şi Violeta Popa (senioare)  au câştigat medalia de bronz. Această victorie i-a bucurat peste măsură pe cei care au participat şi i-a făcut să spere că la următorul campionat o să facă treabă şi mai bună.
Claudia STĂICUŢ

Problema Comarnicului - apa curenta,se poate rezolva la începutul anului viitor

Este foarte bine stiut faptul ca niciun oras din frumoasa noastra Românie nu are tot ce îi trebuie. Ba nu exista fonduri suficiente pentru modernizarea orasului, ba primariile nu se implica activ în problemele cetatenilor, si tot asa exista nemultumiri care par fara rezolvare. Un astfel de oras care se încadreaza fara probleme în aceste tipuri de nemultumiri este orasul Comarnic. Cu toate ca se afla pe Valea Prahovei, într-o superba zona, situat între doua mari orase, Sinaia si Câmpina, Comarnicul este un oras cu foarte mari lipsuri. Cetatenii care s-au nascut si trait toata viata în Comarnic recunosc cu mâna pe inima ca sunt la capatul puterilor din cauza lipsei apei curente. Nu exista locuitor din acest oras care sa nu se plânga si sa spuna raspicat ca fara apa curenta nu se mai poate trai într-un mod decent.
Dar de unde a început totul? Locuitorii ne raspund la aceasta întrebare fara sa stea prea mult pe gânduri. Ei afirma faptul ca de când se stiu în Comarnic au existat probleme cu apa curenta, mai ales în cartierul Poiana. Dar tot ei recunosc ca acum aceasta problema a luat o mare amploare si este mai rau ca niciodata.
Si asta pentru ca, desi nu au apa non-stop, facturile pe care le primesc luna de luna acasa sunt din ce în ce mai mari. Cu alte cuvinte, apa nu e, dar tarifele se majoreaza vazând cu ochii. Satuli sa îndure aceasta nedreptate, comarnicenii bat zilnic la usa primarului si asteapta ca cel pe care l-au ales sa le rezolve problema.
Pentru a afla ce parere are despre acest subiect si cum vede rezolvarea acestei probleme, am stat si noi de vorba cu primarul Comarnicului, Dorian Botoaca: ‘’ Este foarte adevarat ca orasul Comarnic are o grava problema privind apa curenta. Dar de la 1 ianuarie 2009 vreau sa reziliez contractul cu Hidro Prahova si, din banii obtinuti în urma unui împrumut, sa captam Valea lui Bogdan si în felul acesta orasul noastru va avea apa non-stop, datorita debitului obtinut. În felul acesta furnizarea apei potabile va fi în subordinea primarului si a Consiliului Local, iar prin aceste masuri ne dorim sa stopam majorarea tarifelor. În afara de aceasta captare, mai avem în plan sa tratam apa din Valea lui Conci, lucrare ce o vom demara anul viitor’’.
Prin aceste planuri, primarul spera sa fie pe placul comarnicenilor, mai ales ca si el este locuitor al orasului pe care îl conduce si constient ca lipsa apei potabile este o adevarata problema.
Claudia STAICUT

Lansare candidati PNL în Comarnic si Breaza

Duminica dupa amiaza, Partidul National Liberal si-a prezentat candidatii Colegiului 1 pentru Camera Deputatilor si Senat la Comarnic. Alaturi de Cristian Burlacu, candidatul PNL pentru Camera Deputatilor  si Liviu Ilasi, candidatul PNL pentru Senat, au fost mii de persoane care si-au aratat simpatia si sustinerea pentru cei doi liberali. În centru orasului Comarnic, liberalii au organizat un spectacol de zile mari, spectacol care  fost sustinut de Irina Loghin si Fuego.
În Comarnic, candidatii PNL pentru camera Deputatilor si Senat, Cristian Burlacu si Liviu Ilasi, au stat de vorba cu oamenii si le-au ascultat problemele. Cei doi liberi au avut un adevarat succes printre comarniceni, acestia fiind apreciati în zona si preferati pentru Parlamentul României. Staff-ul PNL nu a fost prezent duminica numai în Comarnic, ci si în Breaza. Aici, Cristian Burlacu si Liviu Ilasi s-au întâlnit cu mii oameni si ca o surpriza, liberalii le-au pregatit un spectacol sustinut de cântareti de muzica populara.
Adelina Anei

 

La liceul din Comarnic, un profesor a agresat o elevă

Violenţa în instituţiile de învăţământ  a luat o mare amploare şi se pare că, în loc ca lucrurile să se remedieze, situaţia devine din ce în ce mai gravă. Buletinele de ştiri sunt pline cu subiecte care îi iau în prim plan pe elevii care îşi agresează fizic şi verbal profesorii, dar de foarte multe ori şi situaţia se inveresează şi profesorii aleg să facă educaţie şi în alte moduri decât cele normale.
O astfel de situaţie s-a întâmplat săptămâna trecută la Liceul  „Simion Stolnicu” dSin Comarnic. Într-o zi obişnuită de  joi, Ion Achim, profesor de matematică, în loc să-şi ţină cursul, aşa cum o face de foarte mulţi ani, a avut o ieşire nu tocmai demnă de un dascăl. Incidentul s-a produs între profesor şi o elevă pe nume Tănasă Miruna. Tot scandalul a pornit de la o banală cretă aşezată pe catedră, lucru care l-a deranjat peste măsură pe dl.Achim, motivând că în felul acesta creta îi va murdări sacoul.  De aici şi până la a izbucni un adevărat scandal nu a mai fost decât un pas, iar profesorul a considerat că este potrivit să o tragă de păr şi să o jignească pe eleva care aşezase creta acolo.
Cum era şi normal, părinţii copilei au luat atitudine şi au făcut o sesizare la Inspectoratul Şcolar pe baza unui memoriu semnat de către toţi elevii clasei respective.
În urma acestui incident, directoarea Liceului ’’Simion Stolnicu’’, Piciorea Cornelia, a hotărât ca profesorul Achim să nu mai predea matematica la clasa cu pricina şi să aştepte decizia Inspectoratului.
Claudia STĂICUŢ

„Arc peste timp”

La Grupul Şcolar „Simion Stolnicu” din Comarnic viaţa capătă conotaţii din ce în ce mai sănătoase, aproape de normalitate, nefireşti, parcă, în vremurile acestea. Zilele trecute, relatăm că directoratul şcolii împreună cu profesoara de biologie, Georgeta Pol, a făcut posibilă întâlnirea elevilor din liceu (cei interesaţi) cu oameni de cultură. Din „impactul” acesta a rezultat lansarea cărţilor proaspăt apărute ale scriitorilor Mina Marcu şi Adrian Georgescu. Cu acea ocazie, Nicu Boaru, directorul bibliotecii ’’Nicolae Iorga’’ din Ploieşti, în faţa elevilor doritori de carte, după cum se menţiona şi în ştirea noastră de atunci, a făcut un adevărat „tur de forţă” în favoarea cărţii bine scrise în aceste timpuri când parcă ne clătinăm.  Ca să lege şi mai bine vârstele, zilele acestea, iată că acelaşi directorat a „sărit” peste generaţii şi a invitat în mijlocul elevilor o seamă de pensionari, personalităţi ale oraşului Comarnic, foste cadre didactice, într-un generic numit „Arc peste timp”. Cu această ocazie, s-a trecut în revistă istoricul localităţii- în imagini de-a dreptul emoţionante, ieşite din comun, petceluite în memoria vremii. (exemplu: prof.Paul Necula şi-a revăzut arhivat chipul din tinereţe, pe un ecran mare mânuit de un calculator, când directorul liceului era d-na prof. E.Pârvan; d-na Viorica Popescu, aşijderea, când deţinea frâiele secretariatului liceului; dl I.Şerban, 94 de ani, în secvenţa de pe frontul de răsărit, atunci când recita poezii pentru îmbărbătarea ostaşilor români).
Credem că de acum e mai bine să dăm cuvântul d-nei Georgeta Pol :’’ Trebuie să acordăm respect oamenilor atunci când sunt în viaţă. Mi se pare normal, ca noi, să oferim dragoste, respect şi recunoştiinţă oamenilor în timpul în care trăiesc. Dvs sunteţi oamenii pe care îi preţuim cel mai mult, ne bucură prezenţa dvs aici. Noi suntem generaţia pe care părinţii noştri ne-au învăţat să respectăm pe oamenii în vârstă. Mă simt emoţionată de parcă de faţă ar fi şi părinţii mei care astăzi sunt dincolo. Vă rog să primiţi un omagiu şi să vă închipuiţi că acesta vine  din partea copiilor dvs, al nepoţilor, al strănepoţilor. Vă sărbătorim pentru că meritaţi!’’
A urmat un scurt moment artistic de dansuri şi cântece populare, recitări din lirica românească despre părinţi, despre vârste şi despre idealuri, interpretate de către elevii liceului Simion Stolnicu, clipe în care reporterul îşi căuta cu înfrigurare identitatea în acest ’’Arc peste timp’’.
Vasile Ciutacu

Parcare modernă în centrul Comarnicului

Nevoile oraşului Comarnicului sunt multe, asta e un lucru cert. Cu toate că primarul oraşului, Dorian Botoacă, vrea să facă multe pentru locuitorii care l-au ales în fruntea oraşului, toată lumea trebuie să fie conştientă că nu se pot face toate deodată. Printre nevoile de care vorbeam mai sus, se numără o parcare . Această necesitate vine în urma faptului că numărul maşinilor a crescut simţitor, dar şi autovechiculele care opresc în zona Comarnicului sunt foarte multe. Aşa se face că Primăria a decis că este cazul să demareze acest proiect,  studiul de fezabilitate a fost întocmit deja, iar investiţia va costa în jur de 4 miliarde de lei vechi.
Locul pentru această parcare a fost ales, ea fiind amenajată între sediul Poliţiei şi zona Gării. Se estimează a fi o parcare cu 25-30 de locuri, iar dacă va fi cu plată sau nu, încă nu s-a hotărât. Parcarea se doreşte a fi una modernă, cu termometru şi ceas în mijloc şi o fântână arteziană. Lucrările vor începe în primăvară, imediat ce timpul o va permite. Aceasta va fi încă un succes bifat pe lista realizărilor, iar primarul este foarte mândru:  „Da, este adevărat că ne dorim să facem o parcare în centrul oraşului, studiul de fezabilitate este gata, iar lucrările vor începe undeva la primăvară. Asta depinde de starea vremii. Vreau să fie ceva frumos,iar în mijloc intenţionăm să facem o fântână arteziană şi un ceas cu termometru” a declarat primarul Comarnicului, Dorian Botoacă.
Claudia STĂICUŢ

Comarnicul este singurul oraş din Prahova fără spital

Se poate afirma, fără nicio urmă de îndoială, că în ziua de azi sănătatea a devenit cel mai important aspect de care se preocupă omenirea. În secolul în care trăim, tot mai multe boli nemiloase pun stăpânire pe viaţa oamenilor, şi asta ca rezultat al mediului  poluat în care aceştia îşi duc traiul zilnic şi ca urmare a tuturor alimentelor consumate ce sunt pline de E-uri.
Din păcate, spitalele sunt tot mai pline, iar situaţia din sănătate nu este tocmai roz. Un oraş care se confruntă cu o adevărată problemă în acest domeniu este Comarnicul. Poate puţină lume ştie că acest oraş este singura localitate din judeţul Prahova care nu are un spital. Un lucru strigător la cer, dacă ne gândim la faptul că tot mai multe persoane au nevoie de ajutor medical de specialitate. În caz de situaţii mai puţin grave, comărnicenii pot apela la Dispensarul oraşului. Aici localnicii sunt ajutaţi de cinci medici de familie, care le stau la dispoziţie în probleme de sănătate mai puţin delicate, cum ar fi o banală răceală sau o durere de măsea.  Medicii Dispensarului încearcă, zi de zi, să facă faţă problemelor, iar atunci când situaţia îi depăşeşte, aceştia îndrumă pacientul către spitalele din Sinaia sau Câmpina. Din păcate, trebuie menţionat faptul că numărul bolnavilor care locuiesc în Comarnic nu este tocmai mic, un medic de familie având în medie 30-50 pacienţi zilnic.
Pentru a afla părerea despre acest subiect, am stat de vorbă cu Dl. Dr Mihai Moacă (foto): “ Normal că ne dorim cu toţii să avem un spital. Această dorinţă este una firească, mai ales că majoritatea oamenilor tind să le fie mai bine. Însă realistic vorbind, trebuie să recunosc că analizând situaţia din punct de vedere economic, este foarte greu de realizat un spital în oraşul Comarnic. Investiţiile ar fi foarte mari şi nu cred că vom avea parte de aşa ceva vreodată, mai ales că spitalele din Sinaia şi Câmpina sunt relativ aproape. ”
Pentru rezolvarea acestei neplăcute situaţii s-a discutat la un moment dat şi în Consiliul Local, dar toate promisiunile au rămas la stadiul  de proiect.
Aşa că nu se ştie dacă Comarnicul va beneficia vreodată de o instituţie absolut necesară şi normală în orice oraş: un spital.
Claudia STĂICUŢ

D’ale carnavalului: Festivalurile toamnei

Motto:
’’Fără literatură, civilizaţia umană ar fi mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit’’  Mario Vargas Llosa

Pe Valea Superioară a Prahovei - hrisoavele vechi numesc acest ţinut Podu’ Lui Neag, cu aşezări omeneşti întemeiate în vremi, cum ar zice cronicarul, ce se pierd în negura timpului, între hotarele de răsărit ale Comarnicului până în Nordul Clăbucetului de Predeal- până mai zilele trecute, au curs nu numai apele printre pietrele istorice şi vremurile rotind cerul şi pământul în vârste numite de-acum anotimpuri. Ci şi manifestări- sfindări de tot felul cum le numea cineva- cărora fiecare autoritate locală le-a ’’moşit’’ după cum le-au fost vrerea…
X
Ţinem să atragem atenţia celor interesaţi de aceste ’’nebunii’’ generale ce au scos poporul din minţi, într-o toamnă anapoda şi ea, prin căldurile exagerate şi epidemiile de gripă mult prea fevreme venite, că nu suntem în totalitate de acord cu vorba înţeleaptă cum că dacă dai vin şi circ poporului (iar adusă la zi această sintagmă ar suna astfel: bere, mititei şi manele) îl ai oricând la picioarele tale.
Aceste festivaluri ale toamnei de pe Valea Prahovei - partea ei de sus, nordică, am zice, în afară de faptul că au fost (şi sunt în toată ţara!) supapa prin care răsuflă neamul românesc aflat în cumpenele dintre năduf şi luminiţa de la capătul tunelului, atât de des promisă de politicienii noştri scoşi de la naftalină. – au venit cu doza lor de optimism şi speranţă că, în sfârşit, mai cântă privighetoarea şi pe gardul nostru. Iar aceste diferenţe cât de cât sesizabile, le-au făcut manifestările culturale (lansări de carte, dansuri şi cântece populare interpretate de solişti atinşi de fiorul artistic, fanfare alămite de culorile toamnei etc)

X
Ziarele şi posturile tv locale n-au contenit a lăuda pe unii aleşi ai neamului care pătrunşi până în măduva oaselor de aceste festivisme au ţinut discursuri ’’leşinate’’, sugrumate, atât de nodul cravatei de partid, cât şi de aplauzele furtunoase, liberatoare de energii sufocate îndelung prin viscere.
Un politician ales în duminica orbului candidând aproape singur (unde o fi opoziţia de care se plângea în Poiana lui Iocan personajele emblematice ale lui Marin Preda?) şi ieşind în fruntea satului, cu alte cuvinte, nu se sfia să decreteze aproape despotic peste ţinutul  în care domnia sa este  un fel de jupân, că în zilele festivalului  vor avea loc întâlniri cu poeţi, prozatori şi istorici celebri (!). Crezându-l pe cuvânt, unii au aşteptat cu sârg, aici,  la poarta Orientului, să sosească, dacă nu vestitul istoric Nicolae Iorga, cel puţin să-i ia locul, nimeni altul decât  A. Xenopol. Dar aşteptarea celor interesaţi le-a fost în zadar, cu toate că au fost avertizaţi de un zvon parşiv ce spurca apa curată a Prahovei, cum că Făt Frumos al nostru ţine la scriitori, poeţi şi istorici, precum cocoşatul de gard.
X
Majoritatea din noi trăim pe caiet!…N-are importanţă când aleşii neamului cu tricolorul în bandulieră, deschid festivalul, maşini de ultimul tip încurcă afluerea pietotală şi a altor autovechicule pe trotuare şi DN1, festivitatea a întârziat, nu au venit oaspeţii doriţi, cai împodobiţi cu hamuri de pe vremea fanarioţilor, aşteptau să străbată centrul oraşului, s-au făcut fotografii, s-a filmat, consilierii aleşi aveau emoţii puternice,  de acum organizatorii sunt în culmea extazului, parte din alegători priveşte alaiul, în straie de sărbătoare, majoritatea din noi trăim pe caiet!… unii politicieni sufocaţi de emoţie susţin prin ziare independente că aceste nebunii generale nu sunt scornite pentru a fi electorale, e în firea românului de a se bucura de viaţă, când majoritatea din noi trăim pe caiet!… al naibii popor, mai zice câte unul, care urmăreşte şirul notabilităţilor oraşului din spatele trăsurii ce se îndreaptă spre locul întâmplărilor ce urmează a ţine trei zile, cu ce şi-o fi luat ăsta maşina aia, e o întrebare care îl frământă pe un pensionar ce stă pe trotuar, într-o cârjă peticită, cu o stinghie de la o lădiţă de roşii, festivalul a fost pregătit din timp, cu migală, imprimantele şi calculatoarele procurate din banii publici au tocat îndelung, înverşunat şi colorat invitaţii, pliante, programe, a fost invitat preşedintele ţării, ce lovitură de maiestru, zic unii, la aflarea veştii, convoiul a ajuns în dreptul sediului partidului,  a cărui preşedinte a fost ales în iunie , şef absolut al acestor ţinuturi, ales de patru mii două sute şaptezeci şi opt din totalul de unsprezece mii una sută şaptezeci de alegători, şase mii opt sute treizeci şi nouă n-au catadicsit să mişte un deget pentru a alege sau a fi ales, s-au rotunjit pomii pe DN1, alaiul se revarsă înspre terenul de fotbal, unde se va întâmpla parada portului popular, convoiul a ajuns în dreptul sediului PNL, pedeliştii majoritari în consiliul local, şi în convoiul începutului de mileniu aruncă zâmbete cu subînţelesuri înspre echipa în fruntea căreia se află Mircea Roşca, unii de închină în dreptul troiţei de pe drum, alţii fac bancuri nemiloase la adresa iadului, convoiul ajunge la destrinaţie, se adună ca un şarpe în incinta terenului, din lung devine lat, înghionteli, cuvântări, în care limba română suferă pe un picior de plai, pe-o gură de rai, ansamblu de copii de pe scenă salveză acest ’’dezastru’’, noi ne permitem numai să mirosim fumul de la grătare, pentru că pensia ne este atât de mică, încât  nu ne ajunge decât pentru o bucată de pâine, majoritatea din noi trăim pe caiet!…
uită-l pe ală de pe scenă, zice unu, parcă a înghiţit o rangă, toţi au înghiţit aceeaşi rangă, completează altul, pastramă, brânză de burduf, brânză în coajă de brad, telemea, ouă, haine de piele, fanfara ’’10 Prăjini’’, care s-a încumentat să arate că ştie repertoriul lui Goran Brecovich, vinuri de masă, mici, fum, carne tocată, icoane şi alte lucruri sfinte, fete  cu buricul prins în belciuge, în nări inele de argint, pulpe tinere plesnind de sănătate, muzică dată la refuz, majoritatea românilor trăiesc pe caiet!… beţivi, poliţişti care aşteaptă un moment prielnic ca să iasă din anonimat, s-a găsit momentul un cerşetor care ştia al naibii să se prefacă olog, bravo Răzvănel, că te-ai prins de truc, poveşti, tarafe, concursuri sportive, teatru pentru copii, cupluri care au împlinit 50 de ani de căsătorie, felicitaţi de primar şi sânul tău aseară s-a mai lăsat, informatori, turnători şi victime amestecaţi prin mulţime, ţigani, bijutieri, căciuli de astrahan, zâmbete parşive, majoritatea românilor trăim pe caiet!.. foştii miliţieni alături de hoţii de buzunare, zâmbete, cel mai frumos a fost al ospătăriţei de la Laleau Neagră, viaţă, viaţă cum te treci, s-au pus bazele de noi cununii, noi divorţuri, posibili amanţi umflându-se în pene, dinţi de aur ce sclipeau în soare,  majoritatea românilor trăiesc azi pe caiet !…  guri ştirbe, ochi focoşi, ce te trimeteau direct în iad, buze greu încărcate cu ruj, ziarişti mai mari, mai mici, ciorapi rupţi, maldăre de gunoie, jocuri pentru copii, topogane mari şi mici, râsete, chiote, ochii care mocneau aprig, săruturi pătimaşe, majoritatea românilor trăiesc pe caiet! …  şi în final focuri de artificii, aplauze ce au mişcat câţiva bolovani din Colţii de Nisip, păreri pro şi contra referitoare la ţinerea de aceste bâlciuri cu miros mai mult sau mai puţin electoral, maşini luxoase, mai puţin luxoase, ce cu greu au fost desfăcute din parcări şi de pe DN1, herpesuri coapte de răceli şi altele izbucnite din dorinţe, lanţuri de argint, majoritatea românilor trăiesc pe caiet! … sticle de bere, sucuri, în care colcăie E-urile din plin, aparate digitale, regrete, lacrimi, ciuperci aduse de pe Păduchiosu, baligi de cal şi de vacă etc,  atunci când o lună plină rânjea ca un craniu de mort deasupra tuturora şi când majoritatea românilor trăiesc pe caiet…
Vasile Ioan CIUTACU

De Halloween, La Comarnic, piraţii si vampirii au fost ca la ei acasă

Dacă în urmă cu câţiva ani, în România erau foarte puţine persoane care auzise de petrecerea  americanilor, Holloween-ul, iată că în ziua de azi a ajuns şi la noi ca data de 31 octombrie să fie prilej de mare sărbătoare. Încet, dar sigur, începem să adoptăm mai toate sărbătorile date de americani. Valentine’s Day e deja considerată sărbătoarea îndrăgostiţilor şi se sărbătoreşte ca atare, şi foarte puţină lume ştie şi serbează Dragobetele, ziua îndrăgostiţilor la români.
Aşa se face că şi elevii de la Liceul ’’Simion Stolnicu’’ din Comarnic au decis că este cazul să fie moderni şi în pas cu lumea bună, şi în ziua de 31 s-au costumat pentru o petrecere pe cinste dată de Halloween. Piraţi, pisici, vrăjitori, vampiri şi soldaţi şi-au dat întâlnire la Casa de Cultură a oraşului  pentru a speria invitaţii veniţi să vadă un spectacol înfricoşător dat de clasa a XI-a M.I.
Toată nebunia a început în jurul orei 20:00 şi a continuat până târziu în noapte, mai ales că piraţii şi vampirii s-au simţit ca la ei acasă la Comarnic. Elevii recunosc cu mândrie că au muncit mult ca acest show să fie reuşit, mai ales că pregătirea costumelor nu a fost floare la ureche. Dar ei spun că a meritat şi abia aşteaptă ca anul viitor să petreacă în acelaşi stil grotesc.
Claudia STĂICUŢ

Pagina Urmatoare »