1 decembrie la Câmpina

Ziua de 1 decembrie 1918 a marcat punctul culminant al istoriei moderne a României. În aceasta mareata zi, românii si-au vazut realizat visul lor multisecular  acela de a se uni într-un singur stat national. Este si motivul pentru care ziua de 1 decembrie a fost decretata ca Zi Nationala a României .
Luni, 1 decembrie 2008, Centrul de Perfectionare al Pregatirii Cadelor pentru Comunicatii, Informatica si Logistica, Jandarmi, împreuna cu primaria municipiului Câmpina, au organizat un ceremonial militar si religios, dedicat împlinirii a 90 de ani de la marea Unire. Manifestarea, la care au particiopat  multi câmpineni, s-a desfasurat în Centrul Civic al Municipiului în parcul ce înconjoara monumentul soldatului necunoscut. Ceremonialul a debutat cu o slujba religioasa, oficiata de un sobor de preoti dupa care au fost depuse coreane si jerbe de flori. În afara de Primarie si Centrul de Perfectionare al Pregatirii Cadelor pentru Comunicatii, Informatica si Logistica, Jandarmi au mai depus coroane si flori Politia Comunitara, Scoala de Agenti de Politie „Vasile Lascar”, Detasamentul de Pompieri, Politia municipala si vererani din cadrul  M.Ap.N. si M.I.R.A, reprezentanti ai partidelor politice, elevi si cadre didactice de la scolile câmpinene. Coroane au mai fost depuse si de delegatii venite din partea unor intreprinderi câmpinene.
În continuare, a mai luat cuvântul primarul Horia Tiseanu, care a scos în relief importanta pe care o are ziua de 1 decembrie atât pentru câmpineni cât si pentru toti românii. A evidentiat  rolul impresionant pe care l-a avut armata româna în faurirea României Mari, de o parte si de alta a Carpatilor, aratând ca evenimentele petrecute acum 90 de ani reprezinta cele mai frumoase file ale istoriei nationale, iar datoria noastra, a celor care traim astazi este aceea de a cinsti memoria înaintasilor.
„M-a impresionat numarul mare de locuitori câmpineni dar si cei veniti din alte localitati care asistat la festivitati  în Centrul Civic al Municipiului Câmpina. Însemna ca Ziua Nationala a României a redevenit un simbol, dupa perioada de trista amintire, de 50 de ani de comunism iar oamenii vin din proprie initiativa pentru a cinsti aceasta zi importanta a tarii.
Am vazut si foarte multi tineri, desi nu am avut o defilare cu unitati motorizate, asa cum a fost în Bucuresti . Sa ne gândim ca puteau fi atrasi de tehnica militara. Consider ca tinerii prezenti aici au dorit sa vada aceasta ceremonie. Incet, încet, patrioatismul capata o valoare reala în spiritualiatea româneasca” – a mai spus primarul municipiului Câmpina,  Horia Tiseanu.
Manifestarea a atras un numeros public în Centrul Civic al municipiului Câmpina. De remarcat este faptul ca au participat  si foarte multi tineri.
În finalul ceremonialului, Garda de Onoare constituita din cadrele Centrului de Perfectionare al Pregatirii Cadelor pentru Comunicatii, Informatica si Logistica, Jandarmi Câmpina, comandata de maiorul Marius Mocanu a prezenat  onorul, defilând prin fata asistentei
Dan CORNEA

 

Spitalul Municipal Câmpina are tomograf

În scurt timp va fi instalat si pus în functiune, la spitalul din Câmpina, un computer tomograf repartizat prin Ministerul Sanatatii. Au fost demarate deja lucrarile privind amplasarea acestuia iar medicii spera sa îl poata folosi cât mai curând posibil. Ileana Constantiniu, medic primar oncolog în cadrul institutiei ne-a spus ca acest computer va însemna foarte mult pentru bolnavi. „Pâna acum faceam programari pentru alte clinici, unde existau astfel de aparate. Avându-l, la Câmpina, vom putem urmarii bolnavii la timp dar si mult mai usor. Va însemna, practic, acces rapid la investigatii. Tomograful de la Spitalul Judetean Ploiesti nu avea cum sa mai faca fata solicitarilor si necesitatilor unui întreg judet…”

Câmpina are o frumuseţe turistică aparte

În drumul spre munte, un mic ocol prin Câmpina, spre a vizita „oraşul cu cele mai multe zile însorite din an”, nu poate dezamagi. Aceste locuri sunt de o generozitate specială şi, poate, tocmai de aceea, pictorul Nicolae Grigorescu a ales să le imortalizeze în panzele sale.   
Biserica scufundată 
Lacul Bisericii este amplasat la râspântia dintre drumul care duce spre cartierul Muscel şi cartierul Câmpiniţa. Urcând spre Câmpiniţa, pe o straduţă şerpuită, se ajunge cât ai clipi la poarta muzeului „Nicolae Grigorescu”. Când marele pictor a zidit aceasta casă locurile se dezvăluiau superb, neexistând alte construcţii, peste relieful colinar. De acolo, de sus, se vedea pe atunci, în toată spendoarea sa, Lacul Bisericii. Poate că este adevăr, sau doar poveste, însă bătrânii spun că lacul respectiv ar fi izvorât la temelia unei biserici pe care, ulterior, lacul ar fi scufundat-o. Oamenii au construit altă biserică în loc, spre cinstirea lui D-zeu, iar pe aceasta care există şi în zilele noastre, localnicii o numesc simplu „Biserica de la Lac”.
Zona din incinta Lacului bisericii - un irezistibil loc de agrement. M-am nascut şi copilărit în cartierul acesta şi am senzaţia că tot farmecul de odinioară a rămas undeva adormit şi aşteapă să fie redezvăluit. Pescarii  „înveselesc” mult lacul, vara, atunci când au voie la pescuit.
Îmi amintesc foarte bine cât de bine îngrijit, amenajat şi chiar exploatat era lacul Bisericii prin anii 1970. Era o zonă deosebit de pitorească şi romantică. Cred cu toată convingerea că inclusiv turiştii care vizitau pe atunci muzeele câmpinene, au rămas cu amintiri de neuitat  despre acest loc.  În colţul dinspre restaurant se afla un micuţ ponton, foarte frumos, unde erau aliniate cel puţin zece barci de agrement. Frumos vopsite, în culori plăcute, bărcuţele erau aduse pe lac la deschiderea anuală a sezonului estival. Vă imaginaţi câtă bucurie aducea acest eveniment! Plimbările cu barca erau o atracţie deosebită pentru câmpineni şi nu numai. Exista pe atunci, la acest debarcader, un chioşc de lemn unde se vindeau bilete pentru plimbările cu barca. Perechile de îndrăgostiţi care işi făceau cadou astfel de plimbari erau foarte multe. Vedeam cum micuţele ambarcaţiuni se strecurau una pe lânga alta şi cum oamenii se salutau cu emoţie. Zilele de duminică erau cu adevarat minunate. Malul lacului era invadat de lume, mulţi se aşezau pur şi simplu pe iarbă pentru a urmări „spectacolul” plimbărilor cu barca. Alţii, mai norocoşi, prindeau locuri pe bancuţe. Dar, poate cel mai romantic era faptul că restaurantul avea pe atunci o formaţie instrumentală. Oamenii îşi programau ieşirile la plimbare astfel încât să beneficieze şi de acordurile muzicii dar şi de celelate posibilităţi de agrement. Muzica îşi începea programul spre seară şi era de-a dreptul minunat să vezi grupurile de oameni care venau acolo, special. Lăsarea nopţii pe malurile lacului era, un moment la fel de extraordinar. Acordurile muzicii, umbrele bărcuţelor legănându-se, oamenii discutând şi plimbându-se agale… Toate umbrele şi luminile erau dublate de luciul apei. Începea atunci un alt concert extraordinar, dat în completarea formaţiei, de broscuţele care îşi trăiau momentele lor de glorie. Era o completare specială, imposibil de descris în cuvinte.
Restaurantul a fost modernizat în ultimii ani şi, de acum, priveliştea poate fi admirată chiar de pe o micuţă insulă, montată pe piloni plutitori…
Am vorbit despre Lacul bisericii, aşa cum îl am eu în suflet (n.r.).
Mergând mai departe…Cei care aleg să  viziteaze Casa Memorială, în care a locuit şi lucrat pictorul Nicolae Grigorescu, pot ulterior să continue drumul spre o altă destinaţie, nu mai puţin interesantă: Muzeul „B.P. Hasdeu”. Aici arhitectura construcţiei, completată de misterul locului, au ceva special. Doar cei care ajung aici pot vedea. Ochiul magic, un fel de poartă a destinului, a fost probabil construit anume pentru ca ilustrul tată, să comunice cu fiica sa Iulia. Peste graniţele timpului trec doar anumite lucruri. Poate tocmai de aceea este bine, uneori, să privim de aproape, ceea ce nu putem înţelege de departe…
Câmpina are multe alte locuri minunate. Dealul Muscel este şi un fel de trecătoare către cartierul Voila, Conacul Stirbey  şi, eventual, Valea Doftanei. Zona bulevardului deschide celor care pot privi cu dragoste acestă urbe atât capitole de istorie cât şi perspective noi, de dezvoltare.

Gilda IVAN             

Plantare de pomi la Câmpina

Sâmbătă, la Câmpina, s-a desfăşurat o amplă acţiune de plantare de copaci în mai multe zone ale oraşului. Încă de la primele ore ale dimineţii, elevi de la şcolile şi liceele din oraş, au plantat arbori ornamentali puşi la dispoziţie de către administraţia locală. În faţa Casei Tineretului, mai multi copii, sub îndrumarea personalului instituţiei, au plantat douăzeci de puieţi şi au învăţat de la cei mari cum vor trebui îngrijiţi ca să crescă mari şi frumoşi. Peste ani, micuţii de acum se vor odihni, poate, sub ramurile lor, aducându-şi aminte de ziua în care i-au plantat cu propriile mâini.
După ce acţiunea a luat sfârşit, în zonă a sosit primarul municipiului, Horia Tiseanu, care a acordat micuţilor diplome şi mici atenţii din partea primăriei. Acesta a apreciat acţiunea desfăşurată la nivelul municipiului şi a dat asigurări că administraţia locală se va ocupa permanent de aspectul oraşului.
Acţiunea a continuat şi în alte zone ale oraşului până după orele amiezii.
Dragos Arsene

Expoziţie de columbofilie

Sâmbătă, casa Tineretului din Câmpina a fost gazda unei expoziţii deosebite, organizată de clubul de columbofilie „Dove”. Curioşii care au trecut pragul expoziţiei au avut ocazia să admire porumbei din rase deosebite, de la cei voiajori la cei de ornament. Atracţia au reprezentat-o, însă, cele câteva exemplare dintr-o rasă de carne, porumbei cu valoare alimentară şi de ornament. Puii ajung la circa 1 kilogram după prima lună de viaţă.
Vizitatorii au admirat standurile şi au cerut amănunte despre creşterea acestor păsări proprietarilor. Creşterea porumbeilor de rasă, voiajori sau de ornament nu este chiar uşoară, implicând grijă şi atenţie, dar şi multă pasiune.
Creşterea porumbeilor voiajori este o îndeletnicire străveche. Astăzi, crescătorii pasionaţi se ocupă cu selectia riguroasă a acestor păsări şi cu organizarea unor concursuri de zbor, care, dincolo de premiile în bani le aduc satisfactii deosebite
Dragoş Arsene

De prin lume adunate şi-napoi la lume date…

Iarna „copacilor fără pădure”
Două bătrâne au învaţat să supravieţuiscă împreună după ce greutăţile vieţii au adus, pentru fiecare dintre ele, alte necazuri. Una este imobilizată la pat. Cealaltă este foarte săracă. Cea din urmă, pentru a se întreţine, muncea cu  „ziua” pe la localnicii din Băneşti. Dar, aproape tot ce putea ea câştiga, se ducea pe plata chiriei.

Un medic de familie din Câmpina a rezolvat două situaţii de viaţă deşi iniţial se implicase pentru ajutarea unei femei de aproape 80 de ani, din Câmpina, care zăcea la pat, cu un şold fracturat. Femeia era diabetică, supraponderală dar suferse şi numeroase accidente vasculare cerebrale. Cea care ar fi trebuit să îi fie sprijin, singura ei fiică, murise în urmă cu aproape zece ani, în urma unui cancer necruţător. Durerea pentru pierderea copilului degradase şi mai mult starea bătrânei. Ea a cerut ajutorul medicului de familie, singura persoană care o vizita periodic. „Nu a fost uşor să găsim o persoană capabilă să îngrijească de pacienta aceasta. Am apelat la toate cunostinţele pe care le aveam…”a povestit medicul de familie Mihaela Neagu Petrovici. Doctoriţa din Câmpina fusese colegă de liceu cu fiica decedată a bătrânei şi cunoştea destul de bine trecutul acestei familii. După îndelungi căutari medicul de familie a găsit o persoană potrivită să aiba grijă de bătrână. Era o femeie trecută de prima tinerţe care a primit bucuroasă să locuiască în casa invalidei pentru că ea oricum nu avea propria locuinţă. Întâlnirea celor două femei s-a dovedit benefică. Le-a adus faţă în faţă parcă special, pentru a se ajuta. Medicul psihiatru Rena Iosifescu (Spitalul de psihiatrie Voila) a sprijinit rezolvarea acestui caz prin obţinerea unei legitimaţii de handicap, prin care îngrijitoarea primeşte legal, un salariu. Este complicat să ai grijă de o persoană imobilizată la pat pentru că un astfel de om are nevoie de atenţie permanentă dar şi de multe alte lucruri. Îngrijitoarea s-a mutat de la Băneşti, la Câmpina, iar în felul acesta face „economie” la cheltuielile de întreţinere. Se bucură în felul ei că ajutând-o pe nefericita bătrână „căzută” la pat se ajută, defapt, şi pe ea însăşi.
Multe astfel de cazuri au nevoie de rezolvare. Situaţiile sunt de fiecare dată diferite dar întotdeauna au ca numitor comun bătrâneţea şi singuratatea. Azilurile de bătrâni nu au locuri suficiente pentru bătrânii neputincioşi. Listele de aşteptare pentru eliberarea locurilor sunt doar speranţe sinistre. Locurile libere înseamna că, dintr-un azil, a mai „plecat” cineva. Octavian Paler spunea că „nu jucăm doar pentru alţii comedia de a vrea să părem mai buni decât în realitate. O jucăm şi pentru noi.”Este important ajutorul pe care îl dăm şi pe care îl primim. Poate tocmai de aceea atunci când trecem unii pe lângă alţii, în viaţă, vedem aşa multă lume dar…tot mai puţini oameni.
Gilda IVAN

BALUL BOBOCILOR POLIŢIŞTI

Vineri, 14 noiembrie 2008, începând cu ora 18.00, Casa Tineretului din municipiul Câmpina a găzduit o manifestare cultural artistică, organizată de Şcoala de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”, cu sprijinul Casei Tineretului.
În această seară, elevii acestei şcoli au lăsat deoparte uniforma de instrucţie, au îmbrăcat haine civile şi au venit in corpore cu gândul să se distreze. Odată cu uniforma militară, au ignorat conformismul şi l-au înlocuit cu buna dispoziţie. Într-un cuvânt, au venit să se simtă bine şi să se distreze la Balul Bobocilor.
Alături de elevii şi profesorii Şcolii de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr”din Câmpina, au participat, în calitate de invitaţi, elevi şi cadre ale Şcolii de Subofiţeri de Pompieri şi Protecţie Civilă “Pavel Zăgănescu din Boldeşti”.
Manifestarea a început în sala de spectacole a Casei Tineretului, unde s-a desfăşurat concursul de Miss şi Mister, la care s-au înscris şapte perechi de tineri. Concursul a constat în mai multe probe, dintre care, cele mai gustate de publicul numeros, au fost cele de îndemânare, karaoke şi dans.
Juriul concursului a fost alcătuit din: dl. comisar şef Constantin Manea, preşedinte, d-na comisar şef Valeria Roman, d-na subcomisar Beatrice Melinceanu, d-na subcomisar Cătălina Roşca, dl. subcomisar Nicolae Băzăvan, dl. subinspector Adrian Tomescu, dl. agent şef adjunct Radu Bădilă, dl. agent Andrei Birtu, d-ra Simona Bălan şi dl. Laurenţiu Grigore, ultimii doi  fiind elevi în anul II.
La terminarea concursului, juriul a avut o sarcină grea în ceeace priveşte alegerea perechilor câştigătoare. După lungi deliberări, a fost aleasă drept câştigătoare perechea nr. 6, alcătuită din Raluca şi Daniel. Imediat după decernarea premiilor, aceştia, cu emoţiile inerente, au declarat:
Raluca: ” Pot să spun că acum amândoi nu avem cuvinte. Mulţumim profesorilor, colegilor care ne-au votat şi care au fost alături de noi. Ne bucurăm că ne-am întâlnit aici, în această atmosferă de destindere, de relaxare. Ne bucurăm că am reuşit să câştigăm locul fruntaş în această competiţie cu colegii noştri.”
Daniel: ” Sunt foarte fericit. A fost o seară minunată. Sunt foarte fericit că am putut participa la acest concurs, dar şi mai fericit că am ieşit pe primul loc. Mulţumesc şi eu juriului care ne-a ales drept cîştigători ai concursului. Mulţumesc colegilor, care ne-au încurajat pe toată durata desfăşurării probelor.”
Pe lângă premiile oferite concurenţilor, organizatorii au pregătit o surpiză celorlalţi elevi participanţi. A fost organizată o tombolă dotată cu două premii, constând în aparatură electro-casnică.
Cum era normal, manifestarea a fost încheiată print-un program de discotecă, la care au participat, alături, elevi şi profesori. În această frumoasă seară, “stingerea” a fost dată târziu, în miez de noapte.

Dan Cornea

Ziua mondială a persoanelor care suferă de diabet: la Câmpina a trecut aproape neobservată

Ziua mondială a persoanelor care sufera de diabet a fost marcată încă din anul 1991, cu sprijinul Organizatiei Mondiale a Sănătăţii. La 20 decembrie 2006, Adunarea Generala ONU desemnează ziua de 14 noiembrie drept Ziua mondială a persoanelor care suferă de diabet. S-a recunoscut faptul că diabetul este o boala cronică, având costuri şi impacturi destul de mari, care pun serioase probleme de dezvoltare. Astfel, Adunarea Generală a încurajat statele membre să dezvolte politici naţionale pentru prevenirea, tratarea şi îngrijirea bolnavilor conform sistemelor de sănătate dezvoltate durabil, luând în considerare obiectivele de dezvoltare agreate la nivel internaţional, inclusiv obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Adunarea Generală invită, totodată, ţările membre, agenţiile relevante din sistemul ONU şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, dar şi sectorul privat, pentru a marca Ziua internaţională a persoanelor care suferă de diabet, inclusiv prin programe educaţionale şi prin intermediul mass media.
Toate bune si frumoase dar ce ne facem cu lipsa medicilor specialişti?
Diabetul beneficiază de un program naţional, dar „suferă” la modul cel mai evident de lipsa specialiştilor în boli de nutriţie. De exemplu, bolnavii de diabet de pe raza localităţii Câmpina nu beneficiază în cadrul Spitalului Municipal de medic dibetolog deşi au fost făcute în ultimii ani multe demersuri în acest sens . Din fericire, Policlinica „Medis” a ameliorat situaţia dramatică a diabeticilor, care erau forţaţi să meargă până la Ploieşti pentru examenele obigatorii de evaluare, aducând la Câmpina un medic care acordă consultaţii gratuite, pe bază de programare. Ziua de 14 noiembrie din acest an nu a adus manifestări deosebite penrtu a marca momentul.  Dacă nu avem medici, nu avem nici manifestari. Parafrazăm, astfel, situaţia existentă pornind de la un citat celebru: „când medic diabetolog nu e, nimic nu e…”

Gilda IVAN

Preţul corect… Despre mamele care îşi plătesc spitalizarea

În Romania este încurajată spitalizarea copiilor împreună cu mamele sau cu alte persoane acceptate de către aceştia. Micuţii au nevoie de suportul persoanelor dragi atât pentru a se simţi în siguranţă cât şi pentru a accepta mai bine tratamentul. Mamele îndeplinesc cel mai adesea  rolul de însoţitor pentru copilul spitalizat, beneficiind de servicii hoteliere (masă şi cazare) pe toată perioada bolii copilului. În situaţia în care copilul are mai putin de 3 ani, nu se percepe nici o taxă pentru însoţitor, iar pentru copiii peste 3 ani, însoţitorii plătesc o taxă pentru serviciile hoteliere, stabilită în funcţie de spital. În cazul în care copilul are certificat de handicap, nu se percepe nici o taxă pentru însoţitor, indiferent de vârsta copilului (până la 18 ani).

Indiferent cât de mare ar părea preocuparea guvernanţilor pentru binele copiilor tot aflăm că familiile sărace plătesc un preţ mai puţin ştiut. Gratuitatea de care trebuie să beneficieze micuţii nu ţine cont şi de relaţia de suflet. Aşa este şi cazul Aurei, care s-a internat cu cei doi copii în Secţia de Pediatrie a Spitalului Municipal Câmpina. Unul dintre copii are trei ani şi jumatate iar celalalt are şapte ani. Pentru binele lor mama a rămas acolo o săptămână. La externare a aflat că trebuie să achite aproximativ 40 de lei, reprezentând cheltuielile (ei) de spitalizare. Nu avea aceşti bani. Pentru mulţi dintre noi poate părea o sumă destul de mică, dar pentru alţii este imposibil de plătit. Multe dintre mamele care se internează se află, deşi este greu de crezut, exact în aceeaşi situaţie.
Cadrele medicale îşi fac datoria  tratând patologia dar trebuie să aplice şi aceste reguli. Nu le este însă prea uşor să trimită la casierie  mame care îşi îmbracă copiii în hainuţe ponosite şi care, probabil că, nu au nici măcar bani necesari pentru un mijloc de transport în comun, pentru a se întoarce acasă. Privite de aproape situaţiile respective sunt de fiecare dată mult mai dramatice. În familiile sărace banii sunt greu de obţinut iar spitalul pare singura salvare în situaţii limită. Medicii fac eforturi pentru tratarea patologiei dar nu pot „pansa” şi plaga socială numită sărăcie. Şefa Secţiei de pediatrie din Spitalul Municipal Câmpina, medicul Maricica Grosu, a povestit de multe ori cum încearcă, cu ajutorul sponsorilor, să ajute la rândul ei aceste familii aflate în dificultate. A mai spus şi lucruri absolut impresionante  despre modul în care mulţumesc „din priviri” aceşti copii.
Spitalul Municipal Câmpina percepe taxe minime pentru mamele care se internează cu copiii, dar, oricât de mici ar fi acestea, sunt întrecute întotdeauna de săracia familiilor nevoiaşe.

Gilda IVAN

La Câmpina, caloriferele sunt încinse, iar elevii învaţă cu geamurile deschise

Nu cred că  există om din ţara asta care să nu o cunoască pe Andreea Marin, „zâna” Surprizelor. Datorită emisiunii care a făcut-o celebră, Andreea are acum un statut de V.I.P  şi este foarte cunoscută. Dar puţină lume îl cunoaşte şi ştie amănunte din viaţa tatălui Andreei, Dan Marin. Acesta este administratorul firmei „Termax Grup” din Roman. Dar ce legătură are el cu zona noastră, o să vă întrebaţi. Ei bine, se pare că Dan Marin, prin firma pe care o conduce, a făcut un contract  cu primăria oraşului Câmpina , prin care prevede că municipalitatea se obligă să plătească agentul termic livrat în perioada 15 octombrie - 15 aprilie, indiferent de temperaturile înregistrate şi de vacanţele şcolare. Aşa se face că în fiecare şcoală
există un termostat de ambient, montat într-o încăpere unde reprezentanţii şcolilor nu au acces. În ceea ce priveşte durata de concesionare, o clauză stipulează că aceste imobile vor rămâne branşate la centralele termice pe toată durata contractului de concesionare, adică 20 de ani.
În caz că aceste clauze nu se respectă, Primăria Câmpina este obligată să plătească lunar către concesionar contravaloarea capacităţii termice instalate şi neacoperite cu consumuri de agent termic şi apă caldă menajeră, datorită debranşării.
Într-o astfel de situaţie, în zilele călduroase, elevii sunt nevoiţi să înveţe cu ferestrele deschise, şi asta pentru că toate caloriferele sunt încinse la maxim. Iar directorii unităţilor de învăţâmânt sunt obligaţi, prin contarctul de care l-au semnat, să dea drumul la căldură.
Aşa că cel care beneficiază în urma acestei situaţii de-a dreptul penibile este nimeni altul decât  Dan Marin.

Claudia STĂICUŢ

« Pagina Anterioara — Pagina Urmatoare »