Trasee închise în Bucegi

Traseele montane care fac legatura între statiunile de pe Valea
Prahovei si platoul masivului Bucegi au fost declarate închise. Începând de ieri, masura a fost luata de salvamontisti datorita înrautatirii vremii. Acestia spun ca dupa câteva zile cu temperaturi sub 0 grade, zapada cazuta pe anumite portiuni de poteca a format adevarate capcane care pun în pericol viata turistilor neexperimentati.
În fiecare an traseele alpine din Bucegi erau închise oficial înca de la 1 noiembrie, însa anul acesta termenul a fost prelungit datorita conditiilor meteo care au permis accesul pe munte. De câteva zile, însa, vremea s-a înrautatit, a nins, iar temperaturile s-au mentinut sub 0 grade la înaltimi mai mari de 1.200 de metri, conditii în care salvatorii montani au decis sa interzica accesul turistilor pe potecile care duc spre crestele muntilor Bucegi.
„Datorita vremii în schimbare, racirii accentuate si a conditiilor nefavorabile, traseele de acces catre platoul Bucegi sunt declarate închise. Ne referim în primul rând la Jepii Mici si Jepii Mari, dar interdictia se refera si la celelalte trasee din Bucegi” a declarat Ciprian Aldea, de la echipa Salvamont Busteni.
Cele mai cunoscute si populate trasee, si anume cele din Valea Caraiman si Valea Jepilor Mari, care fac legatura între statiunea Busteni si crestele Bucegilor, au devenit acum periculoase chiar si pentru cei mai experimentati turisti. Salvatorii montani sfatuiesc amatorii de drumetii sa se gândeasca de doua ori înainte de a porni pe un traseu dificil si le recomanda acestora potecile de la baza muntelui.
„În aceasta perioada, sfatuim turistii sa evite traseele care ajung pe platoul Bucegi, sa mearga numai pe traseele deschise iarna, de la poalele muntilor, sa nu se aventureze în traseele dificile caci pericolele sunt foarte mari” a mai recomandat Ciprian Aldea.
Vântul puternic care a batut saotamâna trecuta a facut ca telecabinele din Sinaia si Busteni sa nu circule cu public. Din fericire, în acest moment, nu exista nici un turist blocat pe platoul masivului Bucegi, iar echipele salvamontistilor patruleaza atât la intrarea în trasee, pentru a întoarce turistii din drum, cât si pe platoul masivului Bucegi, pentru a acorda ajutor în caz de nevoie.

Razvan Bunea

Trafic blocat pe Valea Prahovei

Previziunile meteorologilor din ultimele zile  s-au adeverit pentru ca la munte este iarna în buna regula. În primele ore ale diminetii a nins abundent, iar ca de fiecare data circulatia a fost data peste cap. Chiar daca vremea rea a fost anuntata tin timp, nici acum drumarii nu au fost pregatiti. Dupa o ora de ninsoare stratul gros de zapada s-a asternut pe DN1, iar plugurile nu au mai facut fata. La câteva minute dupa ce masinile de dezapezit treceu, zapada se asternea la loc. Imediat au început sa apara si primele probleme în trafic: soferi cu masini neechipate care nu mai puteau sa-si continue drumul, spre disperarea celorlalti participanti la trafic.
Politia rutiera si jandarmii si-au facut aparitia pe tronsoanele de drum cu probleme. Ce au constatat: foarte multi soferi, în special turisti, nu aveau anvelope de iarna sau lanturi. Din aceasta cauza s-au format coloane de masini de zeci de kilometri, iar traficul rutier în statiunile montane de pe Valea Prahovei a fost timp de câteva ore paralizat. Agentii de la politia rutiera i-au tras pe dreapta pe cei neechipati si i-au sfatuit sa mearga la cel mai apropiat magazin pentru a-si achizitiona echipamentul corespunzator de iarna. Daca o parte din soferi au ascultat previziunile meteorologilor si au pornit la drum fara anvelope de iarna si lanturi, altii au ignorat prognoza meteo. Odata ajunsi la munte s-au trezit ca nu mai pot porni de pe loc.
Situatia privint traficul rutier din statiunile montane s-a îmbunatatit la orele amiezii, atunci când ninsoarea s-a mai potolit, iar drumarii si-au facut aparitia cu material antiderapant. Politia rutiera va sfatuieste ca în aceste conditii sa Conduceti cu atentie, preventive si sa va asigurati masina cu echipament adecvat.  Soferii care vin la munte sunt sfatuiti sa-si echipeze masinile cu lanturi antiderapante pentru a nu avea probleme. Conform meteorologilor, vremea se va mentine în continuare rece, iar precipitatiile sub forma de ninsoare vor cadea si mâine la munte. Politia rutiera va fi în permanent alerta pentru a decongestiona traficul, acolo unde vor fi probleme.Din cauza inconstientei unor conducatori auto, la sfarsit de săptămână traficul a fost blocat de la Posada pâna la iesirea spre Predeal.
Adelina ANEI

Ninsoarea si viscolul au dus la amânarea meciurilor

Sfârsitul saptamânii trecute a fost de cosmar pentru “sportul rege”-fotbalul, atât pentru Carpati Sinaia care evolueaza în cea de-a doua liga a fotbalului judetean, cât si pentru Caraimanu Euro-Africa Busteni , participant a cu stadii vechi în primul esalon .
Ninsoarea abundenta si viscolul au fost adversari de temut ,cei mai tari în acea zi de sâmbata care au “îngropat” fotbalul , atât la Busteni cât si la Azuga, mai mult brigada de arbitri care urma sa conduca jocul de la Busteni cât si echipa vizitatoare, au ramas blocati pe DN1 din cauza zapezii cazute, fiind nevoiti sa faca cale întoarsa.
În urma acestei situatii, Conducerea Asociatiei Judetene de Fotbal a fost anuntata de aceasta problema si a hotarât reprogramarea meciului, urmând a se disputa la o data ce va fi anuntata din timp, aceeasi soarta având si echipa Carpati Sinaia care disputa jocul din penultima etapa , pe teren propriu, la Azuga , aici zapada având o grosime de 30 centimetri.
Cu toate aceste greutati, celelalte partiede ale ligilor prahovene au avut loc ,în ciuda timpului capricios, iar rezultatele si clasamentele va sunt oferite în rândurile urmatoare.
Liga a III-a ; Seria a III-a
Derby-urile  etapei s-au terminat nedecis!
Vinerea trecuta, cel de-al treilea esalon al fotbalului românesc, a programat în seria unde se afla majoritatea echipelor prahovene, adevarate derby-uri. La Strejnic  a avut loc confruntarea dintre Conpet Ploiesti si lidera seriei, Victoria Branesti , joc în care ploiestenii puteau foarte bine sa-l si câstige dar sa-l si piarda.
Dupa ce au dominat prima repriza , deschizând scorul în minutul 37 prin Cretu, cea de-a doua parte a întâlnirii a fost dominata de oaspeti care au restabilit egalitatea prin reusita lui Ispir din minutul 72, mai mult „transversala” i-a salvat spre final pe Conpet de la o înfrângere nemeritata.
Un alt derby a avut loc , tot vineri, pe arena „Petrolistul” din Boldesti  acolo întâlnindu-se doua din fruntasele seriei a treia, Kaproni din localitate si revelatia seriei, echipa Tricolorul Breaza care a a vut un parcurs de exceptie în ultimele luni .
Partida a fost dominata de oaspeti, brezenii nimerind de doua ori bara portii si ratând un penalty prin Vasilescu care pur si simplu a dat cu „sutul” victoriei, dar remiza alba au multumit ambele grupari.
Tehnicianul echipei Tricolorul, Florin Stancioiu, a apreciat jocul ca fiind unul echilibrat , regretând ratarea lui Vasilescu care dupa parerea sa le-ar fi adus toate cele trei puncte, declarând ca „am ramas în cartile promovarii, singura alternativacare ne intereseaza pe noi, cei din Breaza! Vrem sa câstigam meciul de sâmbata, de acasa,iar returul sa-l jucam de pe pozitii de forta, cu victorii etapa de etapa ! Doar asa vom avea sanse sa aratam a echipa de liga a II-a. Având un lot restrâns numeric, acum aliniind doar 18 fotbalisti, suntem în discutii cu alti trei –patru. Le stiu si numele dar nu o sa le dezvalui pâna la terminarea turului”.
CRISTIAN Sbârnea

Problema Comarnicului - apa curenta,se poate rezolva la începutul anului viitor

Este foarte bine stiut faptul ca niciun oras din frumoasa noastra Românie nu are tot ce îi trebuie. Ba nu exista fonduri suficiente pentru modernizarea orasului, ba primariile nu se implica activ în problemele cetatenilor, si tot asa exista nemultumiri care par fara rezolvare. Un astfel de oras care se încadreaza fara probleme în aceste tipuri de nemultumiri este orasul Comarnic. Cu toate ca se afla pe Valea Prahovei, într-o superba zona, situat între doua mari orase, Sinaia si Câmpina, Comarnicul este un oras cu foarte mari lipsuri. Cetatenii care s-au nascut si trait toata viata în Comarnic recunosc cu mâna pe inima ca sunt la capatul puterilor din cauza lipsei apei curente. Nu exista locuitor din acest oras care sa nu se plânga si sa spuna raspicat ca fara apa curenta nu se mai poate trai într-un mod decent.
Dar de unde a început totul? Locuitorii ne raspund la aceasta întrebare fara sa stea prea mult pe gânduri. Ei afirma faptul ca de când se stiu în Comarnic au existat probleme cu apa curenta, mai ales în cartierul Poiana. Dar tot ei recunosc ca acum aceasta problema a luat o mare amploare si este mai rau ca niciodata.
Si asta pentru ca, desi nu au apa non-stop, facturile pe care le primesc luna de luna acasa sunt din ce în ce mai mari. Cu alte cuvinte, apa nu e, dar tarifele se majoreaza vazând cu ochii. Satuli sa îndure aceasta nedreptate, comarnicenii bat zilnic la usa primarului si asteapta ca cel pe care l-au ales sa le rezolve problema.
Pentru a afla ce parere are despre acest subiect si cum vede rezolvarea acestei probleme, am stat si noi de vorba cu primarul Comarnicului, Dorian Botoaca: ‘’ Este foarte adevarat ca orasul Comarnic are o grava problema privind apa curenta. Dar de la 1 ianuarie 2009 vreau sa reziliez contractul cu Hidro Prahova si, din banii obtinuti în urma unui împrumut, sa captam Valea lui Bogdan si în felul acesta orasul noastru va avea apa non-stop, datorita debitului obtinut. În felul acesta furnizarea apei potabile va fi în subordinea primarului si a Consiliului Local, iar prin aceste masuri ne dorim sa stopam majorarea tarifelor. În afara de aceasta captare, mai avem în plan sa tratam apa din Valea lui Conci, lucrare ce o vom demara anul viitor’’.
Prin aceste planuri, primarul spera sa fie pe placul comarnicenilor, mai ales ca si el este locuitor al orasului pe care îl conduce si constient ca lipsa apei potabile este o adevarata problema.
Claudia STAICUT

Interviu fara cravata: Gigi Badaran, viceprimarul orasului Sinaia

Pentru început, va rog sa va prezentati cititorilor nostri.
M-am nascut la Baicoi, în urma cu 58 de ani, dar ma simt sinaian cu tot sufletul. Dupa atâtia ani de când locuiesc aici, ma simt mai apropiat de Sinaia decât de orsul meu natal.

Cum v-ati petrecut copilaria?
Desi am petrecut copilaria în epoca comunismului, perioada în care am trait mai rau decât acum, mi-o amintesc cu mare placere. Pe atunci, nu erau constrângeri, ca acum , iar eu, ca majoritatea baietilor jucam fotbal pe maidan pâna se întuneca. N-am avut probleme cu meditatii, cu învatt limbi straine la profesori în particular, cursuri de pian sau mai stiu eu ce. Parintii mei au fost oameni simpli, dar mi-au oferit o educatie buna. Îmi amintesc însa ca am avut multa libertate, o libertate pe care copiii de azi nu stiu daca o mai au.

Cum ati fost ca elev?
Am fost un elev premiant. Am urmat scoala primara si liceul la Baicoi apoi, poate tocmai pentru ca am fost un elev bun, am reusit la Institutul Politehnic, la o facultate cu pretentii mari la acea vreme, Facultatea de Automatica. Asta nu înseamna, însa, ca am fost un tocilar. Asa cum spuneam, am jucat fotbal de mic, iar în liceu am fost si legitimat si faceam antrenament zilnic. În ultimul an am mai rarit acele antrenemente, dar tot ma chemau, ca pe omul cu experienta mai îndelungata. Mi-ar fi placut sa ajung un mare fotbalist, dar mi-a fost teama sa fac performanta si la fotbal si la scoala. La începutul Facultatii m-am dus la Sportul Studentesc si am spus ca am jucat fotbal, dar am avut impresia ca nu exista interes pentru fotbalisti neconsacrati, iar clubul încerca sa se întareasca cu fotbalisti de renume, carora le promiteau ca vor obtine si diploma mai usor si alte avantaje, asa cum se proceda pe vremea aceea. Asa se face ca am renuntat la performanta si am ramas doar la fotbalul de placere cu colegii, apoi în echipa facultatii si am ramas la nivelul asta de fotbalist amator 100%!
Cum a fost adolescenta, cum va amintiti acea perioada?
A fost o perioada minunata, anii de liceu mi-au ramas în minte cu multe amintiri. În Baicoi nu aveam discoteci, nu erau baruri sau pub-uri, dar ne înttlneam la liceu sâmbata si organizam seri de dans numai între colegi. Acolo s-au nascut prietenii, acolo au aparut primele iubiri, iar daca viata ne-a dus pe alte carari, am ramas prieteni cu totii pâna astazi. Am terminat liceul în 1969, dar îmi revad colegii foarte des. Daca ne întâlneam la fiecare 5 ani, acum organizam revederi la 2-3 ani. Nu vorbesc de cei 3-4 fosti colegi si buni prieteni cu care ma vad mereu, la câteva saptamâni, ma refer la majoritatea colegilor, cei cu care nu ne putem vedea atât de des. Chiar acum, de curând, am avut o întâlnire cu colegii pe Valea Prahovei. Nu a fost nimic jubiliar, ne-am întâlnit pentru ca asa am vrut, asa am simtit noi atunci. Prietenia din adolescenta a ramas, iata, la fel de trainica, fapt care nu stiu daca azi mai e valabil.

Cum a fost facultatea, a fost grea, a fost usoara?
A fost destul de dificila, dar am fost un elev bun. Exista si pe atunci o anumita diferenta de pregatire între câteva licee foarte bune din tara si liceele din orasele mici. Am avut colegi de la liceele mari din  Ploiesti pentru care trecerea de la liceu la facultate a fost mult mai usoara decât pentru cei care veneam de la un liceu mai mic. Am trecut printr-o perioada de acomodare de la un nivel de studiu la altul care adurat cam un an. Apoi, am mers mai departe.
În rest, nu pot afirma ca am fost un „baiat cuminte”. Mi-au placut distractiile cu colegii, cu gasca… Odata am plecat într-o excursie pe valea Prahovei, eram si baieti, si fete, era aniversarea unuia dintre noi. Am ajuns la o cabana unde erau niste oameni seriosi care doreau sa doarma. Noi am încins în hol un chef, aveam si o chitara, am cântat, am facut, deci, galagie. Pentru ca era târziu, au iesit oamenii afara, sa doarma în sacii de dormit! Între timp, noi ne-am încalzit în cabana si am iesit sa cântam tot… afara. Acum poate n-asi mai fi de acord cu asemenea manifestari, dar trebuie uneori sa tinem minte ca si noi am fost nazdravani la vremea noastra. Era o nebunie a vârstei, poate chiar saream calul uneori. Am auzit de multe ori studenti mai galagiosi, dar tot în sensul asta, adica râdeau, cântau, dar nu m-a deranjat pentru ca stiu ca am fost la fel.
Uneori, împotriva regulamentului mai organizam distractii în camera, dar cel mai des plecam în excursii, pentru ca erau foarte ieftine. De fapt, o parte plateau excursia si altii veneau pe lânga noi. Preferam muntele, si nu aveam pretentii mari. Dormeam pe la cabane si câte 8 -10 într-o camera, dar nu ne deranjalip sa de spatiu, oricum nu prea dormeam mult.

Care a fost parcursul dumneavoasta profesional, dupa terminarea facultatii?
 Am primit repartitie la Uzina de Mecanica Fina din Sinaia si am venit aici cu sperante si încredere ca orice absolvent. Am fost apoi repartizat la un serviciu unde m-au pus sa fac niste desene. Eu ma gândeam ca o sa proiectam niste automatizari sau niste aparate anume, dar n-a fost asa. Oricum, nu ma asteptam sa fac ceea ce am facut în urmatorii 15 ani în uzina. Apoi, am fost numit la un serviciu de reparatii si întretinere, dar nici acolo activitatea nu a avut nici o legatura cu ceea ce am facut în facultate.
Iar la început îmi doream mult mai mult. Poate ca nici productia în sine nu se ridica la nivelul facultatii de atunci, iar industria era destul de înapoiata tehnologic, cum de fapt a ramas ani la rând.
În 1990 am plecat de la uzina la nou înfiintatul pe atunci Centru European de Cultura, dar nici acea activitate nu avea nici o legatura cu facultatea, pentru ca m-am ocupat tot de investitii si reparatii.  Totusi mi-a placut acea activitate, am simtit ca eram mai liber, aveam o libertate de actiune mai mare decât la uzina.
Dupa înca 2 ani mi-am facut o firma de sevice si distributie de calculatoare, singura activitate cu care m-am apropiat de profilul studiat în facultate.

Care a fost cea mai mare bucurie din viata dumneavoastra?
Cu siguranta, nasterea copilului meu. M-am simtit mândru, m-am simtit… altfel.

Care a fost cel mai mare regret?
 Momente neplacute au fost, dar nu pot vorbi despre un mare regret, despre parerea de rau ca n-as fi facut ceva anume.

Va multumesc pentru timpul acordat.

A consemnat Dan Vîlcea

 

Gâstele salbatice si urletul câinelui

Dupa plecarea Alunei pentru Andru (ce chestie, de-abia acuma îsi dadea seama de apropierea care exista pâna si între numele lor – amândoua „debuteaza” cu a mare. Câte gânduri fug catre „icoana cu picioare lungi”, vorba poetului) vremile, la propriu si la figurat, începusera sa se agite. Sa devina tulburi. Fuioare pâsloase de ceata împachetau soarele zile de-a rândul, dupa care, în locul toamnei, dusa pâna la jumatate, veni un zvon nauc, dar napraznic, de iarna. Acesta, între-o clipa, a zburat ultimele frunze din mestecenii plantati în fata hotelului, ca sa le aduca aminte, probabil, unor turisti tineri si înfometati de iubire, de versurile lui Esenin: „O, voi sanii, o, voi sanii si voi cai, voi cai / Numai dracul v-a scornit, miselul…”
Apoi, aparura fulgii de nea care seara secerau pe verticala lumina neonului de la iluminatul public si, mai ales, cea care razbatea din mansardele cu vitralii. Ziceau oamenii ca zilele acestea aveau miros de sarbatoare, ca acelea de dinainte si de dupavenirea lui Isus pe pamânt.Iar în prima duminica (trebuie sa fim precisi!) dupa  plecarea Alunei (Andru îsi dadu seama ca, de aici înainte, timpul se va împarti în doua: în cel dinainte de plecarea Alunei si în cel de dupa plecarea Alunei. Fara prezent, parca, si fara anotimpuri.) când s-a dus la locuinta lui din munti a vazut cum taranii din comuna Piscuri îsi luasera pe ei bundele si purtau pe cap caciuli de oaie croite în diferite feluri. Unii chiar scosesera din soproane sau polati bocâltele si cioclitele pentru a cara lemne din padurea Steiasa, metri cubi sau steri. Ori balegar pe holdele din ce în ce mai putine, consecinta a globalizarii dureroase si nestiute. Dupa plecarea Alunei, în vinerea de dinaintea Mosilor de iarna, pe la prânz, când mergea la farmacie sa-si cumpere compensat „de-ale gurii”, cum ziceau unii, Andruvazu deasupra Plesuvei un cârd de gâste salbatice prinse de furia vazduhului învârtosat de ger. Dupa cât si-a dat seama, avlansa de zapada potopita de sus, le-a izbit de un perete abrupt al Urzicarului. Padurarul, aflat în zona sapuna nutret, de-acum, în ieslea caprioarelor, a treia zi de la disparitia cârdului de gâste în vagauna vaii i-a marturisit lui Andru ca în viata lui nu mai vazuse asa ceva: „Credeam, domnule, ca le-au izbit avioanele militare, acele iuti, ce curgeau asurzind Valea Prahovei înspre revarsarea ei, a lor, înspre marea cea mare. Deodata, m-am pomenit , parca, luat pe sus si înghesuit cu totul într-un citerez de brad uscat. Atunci mi-am pierdut vestitul meu Atlantic din armata, cadou de la tata, de care si azi îmi pere nespus de rau, va dati seama. Bine, însa, ca am scapat cu viata. Altminteri, domnule Andru, mâine nevasta-mea va chema la pomana… Sa ma scuzati si sa continuam, însa. Uitându-ma jos, spre valea Beliei, am vazut pe malul cel mare al Urzicatului înfipte – una, doua, trei, patru… douazeci si cinci de gâste salbatice în maidanul de zapada, lipit de râpa, de unde se taie râpa, de fapt.” (Ce talent de a povesti are padurarul, remarca Andru însinea lui, gândindu-se cum pronuntase „se taie râpa”). „Le prinsese picioarele si stateau deasupra malului ca niste ghiocei batuti de viscol si de ger. Pentru ca era mare nebunie si viscoleala în jur, în paranteza va spun, cadeau brazii, paltinii si fagii, ca secerati de drujba, nu m-am dus atunci sa le trag afara” (auzi, „sa le trag afara”! Ce frumos, de parca nu erau afara!) „din chinul cel goaznic. Ma uitam la ele cum bateau din aripi ca sa scape. Credeti-ma, neputinta asta ma nadusea pe dinauntru. Dar parca, sincer sa fiu, domnule Andru, mi se rupea mai mult inima din mine daca încerc am sa ajung pâna la ele, ca, stiti, ce distanta e din cariera de piatra, unde ma aflam eu si pâna la locul faptei, ca sa zicem asa. Si ce prapad era în preajma! Asa încât am amânat-o pentru a doua zi, ramânându-mi vreme, pânî la caderea serii, ca sa ajung acasa.însa toata noaptea ce a urmat s-au zbatut în mine gâstele acelea prinse în cursa ghetii. Dis de dimineata, cum trebuia sa fac raport despre ce s-a întâmplat deosebit în sectorul meu, a trebuit sa ma duc la malul acela blestemat, cu gâstele captive. Mai ales ca mai persista în mintea mea curiozitatea faptului nou vazut de mine cu o zi în urma. Aici, însa, nici neam de gâste! Moarte ori vii! Am închis ochii din toate punctele de vedere” (Andru ramase iarasi surprins de exprimare elastica a padurarului: auzi, sa-nchizi ochii ca sa nu mai vezi ce-a fost cu o zi înainte!) „abatut, însa, ca nu gaseam vreo explicatie. Cel putin pentru mine. Daramite pentru sefii mei. Pe drum, la întoarcere, am dat prin Talea. Tot drumul m-a muncit disperitia gâstelor. Ajunsesem sa cred aproape ca el nici n-au existat si ca, practic, eu scornisem asa ceva. Îngândurat, nedumerit am intrat la bodega  din fata sfatului sa-mi dea niste Chesterfield, nu stiu daca pronunt bine, ca atâtea prostii, în ultima vreme, ne-au cotropit limba” (ce sentinta, gândi Andru, privindu-l admirativ pe padurar!) „Bodega era aproape pustie. Într-un colt, la o masa, bea un deget” (Andru facu ochii mari!) „de tescovina, d-aia botezata, Fane Baciu. Când sa ies, m-a strigat rugându-ma sa vin lânga el. În schimbul a 100 de grame de tuica mi-a spus unde, de fapt, schiopata gândul meu. Si am facut raportul, punându-l pe Fane sa semneze. În cele scrise, am mentionat aproape tot ce mi-a relatat singururl martor al acestei povesti adevarate, pe care lumea, sunt sigur, n-o s-o creada acum, daramite peste câtiva ani…Ei bine, dupa capturarea” (Formidabil, nu se sfii Andru sa pronunte, fermecat de exprimare) „…Ati zis ceva, domnule Andru?” acesta ridica din umeri. „Asa mi s-a parut! Repet, dupa capturarea gâstelor de catre ninsoarea nebuna, plouata, pur si simplu, din vârful Plesuvei înspre apa Beliei, un cîrd de tigani veniti de prin Paduchiosu dupa niscaiva bureti pastrii, le-au taiat picioarele prinse în poleiul - catusa de deasupra zapezii. Si au fugit cu ele spre si dincolo de Gurguiatul, probabil spre Moreni. Erau condusi de unul cu un ochi de sticla, fara voce. Avea un plasture înfipt în gât pe unde, ca un sarpe, suiera aerul respirat. Asta-i tot! Zapada asta, prima sau de-a doua, le-a priit tiganilor. Era sa uit, domnule Andru, a mai fost ceva. În timpul în care eu am fost luat pe sus de viscol, am auzit venind dinspre muntele Plesuva un urlet înfiorator de câine, de parca-i murea cineva mereu în glas. Urletul asta, ce-l port mereu cu mine, l-am mai auzit si altadata, într-o primavara, devreme, fisurând pur si simplu peretii de piatra ai Tatarului. Lumea zice ca ast câine, ce clatina muntii cu urletul lui, ar fi scorneala scriitorului ce vine din când în când la casa padurii din Poiana Coprinei. Dumnezeu stie, dumneavoastra ce ziceti , domnule Andru?…”
Andru, dupa plecarea Alunei (nu se poate, pentru a patra oara gândul asta, de la plecarea Alunei sa-l pronunte în sinea lui? Chiar asa o sa împarta de acum timpul ce-l mai are de trait?) si dupa ce padurarul îi istorisi patania cârdului de gâste salbatice, pe când mergea cu rucsacul plin în spate, în costum de schi, pregatit sa stea o vreme exilat, sa-si linga ranile la locuinta provizorie din munti, si-a adus aminte ca o poteca ducea repede la casa din padure. Acolo unde, probabil, va da peste scriitor.
Vasile Ioan Ciutacu.

Disparuţi fara urmă

Cautari disperate în Bucegi dupa ce doi tineri, un barbat si o femeie de 25 de ani din Bucuresti au disparut sâmbata fara urma în masiv. Martorii povestesc ca dupa ce si-au lasat masina în parcarea de lânga telecabina din Busteni, turistii nu au tinut cont de vijelia de afara si au urcat pe munte, cu toate ca traseele de abrupt fusesera închise cu numai o zi înainte.
„Erau doua persoane, cred ca sot si sotie, au parcat masina aici, au întrebat cum e traseul si au plecat pe munte. Noi le-am spus sa nu se duca, pentru ca era zapada si viscolea, dar ei au plecat. Apoi am auzit ca au dat telefon ca au ramas înzapeziti. Noi explicam mereu turistilor sa nu plece pe traseu mai ales iarna, dar cei doi n-au ascultat. Sa dea Dumnezeu sa-i gaseasca în viaîa, dar la vântul si gerul care a fost, nu cred ca mai traiesc. Dupa câte am înteles, ar fi bucuresteni, chiar daca masina are numere de Brasov” a relatat un martor al plecarii celor doi turisti pe traseu.
Pentru ca nu au tinut cont de viscolul de afara cei doi turisti au ramas blocati în cursul zilei pe Valea Caraiman din Muntii Bucegi. Disperati, acestia au cerut ajutor pe telefonul mobil la Dispeceratul National Salvamont, anuntând ca au ramas blocati în zona Hornul Vaii Caraiman, însa dupa o vreme acestia nu au mai putut fi contactati. Serviciul Salvamont Busteni a mobilizat toti salvatorii montani si au pornit în cautarea celor doi turisti. Dupa o noapte întreaga de cautari pe vaile de abrupt,  tinerii nu au fost gasiti. Salvamontistii se asteapta la ce e mai rau si spun ca în conditiile meteo dificile tinerii nu ar fi avut cum sa supravietuiasca.
„Noaptea trecuta colegii mei au coborât pe Valea Caraiman. Nu au gasit urmele turistilor, dar au gasit urme de avalanse. Astazi (duminica, n.r.) am cautat în continuare tot fara succes. Pe munte conditiile sunt grele, vântul sufla în rafale cu 25 de metri pe secunda, instalatia de transport nu functioneaza, sus e viscol iar zapada proaspata se depune în placi  iar riscul de avalanse e maxim. Posibilitatea de a  fi undeva pe Valea Jepilor este foarte mare, dar cei doi pot fi undeva într-un loc ferit, greu de gasit. Sansele de supravietuire depind de echipament si de starea lor psihica. În orice caz, noi continuam cautarile” a declarat Andi Mihai de la Salvamont Busteni .
În cursul noptii, 15 salvatori montani  au format doua echipe si au periat toata zona, iar duminica dimineata alti salvatori montani au urcat pe munte, pe un traseu paralel Vaii Caraiman, în speranta ca î vor repera pe cei doi turisti.
„Totul a început sâmbata, pe la ora 17, când am fost anuntati ca doi turisti au ramas blocati în Hornul Vaii Caraimanului. Imediat echipele salvamont au plecat în cautarea lor, dar conditiile meteo erau extreme. Turistii au fost cautati toata noaptea, dar fara nici un rezultat. În orice caz, daca au ramas pe traseu, in conditiile date  sansele de supravietuire sunt minime” a precizat si Gheorhe Haiduc, seful Salvamont Busteni .
Salvamontistii au acum doua ipoteze, una vizând faptul ca cei doi turisti s-au salvat singuri, a doua fiind sumbra, deoarece în cazul în care au ramas pe munte peste noapte, când au fost temperaturi de minus 17 grade Celsius, sunt sanse minime ca acestia sa mai fie gasiti în viata. În orice caz, pâna la închiderea editiei înca nu se aflase nimic despre soarta celor doi, fapt ce determina autoritatile sa creada ca acestia au decedat.

Razvan Bunea