Turistii au ales muntele

În weekend-ul care tocmai s-a încheiat turistii au dat navala pe Valea Prahovei. Pentru ca vremea a fost frumoasa, mii de persoane au ales sa se relaxeze în poieni sau sa urce la Babele. La telecabina multi turisti au stat la coada si câte doua ore, însa s-a meritat. Odata ajunsi pe Platoul Bucegi privelistea era minunata. Cu toate ca termometrele aratau 12 grade, pe alocuri înca mai era zapada, spre bucuria turistilor care s-au bucurat din plin de stratul de nea. Daca unii au ajuns pentru prima data pe platoul Bucegi, altii au declarat ca vin mai tot timpul pentru aerul curat si pentru privelistea deosebita.Si la cabane abia se mai puteau gasi locuri libere. Cei care nu au stat la iarba verde, au preferat sa se relaxeze în localuri rustice, cu  bunatati traditionale sau vânatoresti. Pentru ca numarul turistilor care au ales Valea Prahovei ca destinatie pentru weekend a fost mare, aseara traficul a fost îngreunat. Pe sensul de mers de la Sinaia spre Ploiesti s-a circulat bara la bara, coada de masini întinzându-se pe zeci de kilometri. Conform estimarilor, peste 15.000 de persoane si-au petrecut sfârsitul de saptamâna în statiunile montane.
Adelina ANEI

Multe decese pe soselele din tara

Numarul românilor care mor în accidente rutiere, creste de la an la an. Statisticile arata ca aproximativ 3.000 de persoane îsi pierd viata pe soselele din România. În prima jumatate a anului s-au produs 13.000 de accidente rutiere, în care 4.000 de oameni au fost raniti si 1.300 au murit. Principalele cauze ale producerii accidentelor rutiere sunt traversarile neregulamentare ale pietonilor si viteza excesiva a soferilor. Dintr-un studiu realizat de catre Institutul pentru Cercetare si Prevenirea Criminalitatii a reiesit ca un sofer din cinci depaseste frecvent limita de viteza. Conform datelor Politiei Rutiere, cei care produc cele mai multe accidente pe sosele sunt cei care abia au intrat în posesia permiselor, adica începatorii. Numai în primele 6 luni ale acestui an victimele accidentelor produse de începatori au fost echivalente la numar cu cele din 2007, adica peste 400. Din 1990 si pana în prezent, pe soselele din tara, au murit peste 40.000 de persoane si au fost sute de raniti, cifre ce arata ca au fost mult mai multe victime decât într-un razboi. Situatia ne plaseaza pe locul 2 în Uniunea Europeana în ceea ce priveste numarul celor ucisi în accidente de masina.
Adelina ANEI

Generozitatea electorala

Campania electorala bate la usa. Partidele sunt înfierbere, iar „întelptii” ori, dupa titulatura zilei, specialistii fiecarei formatiuni pun la cale strategiile prin care sa asigure cât mai multe mandate în legislativ camarazilor întru ideologie. Între noi fie spus, ideologiile conteaza mai putin, puterea e interesul!
În goana dupa voturi, exista, dupa cum am mai spus, o multime de mijloace specifice. Unul dintre ele este pomana electorala, care ia diferite forme, în functie de pozitia partidului pe esichierul politic al momentului. Succesul cel mai mare îl au partidele parlamentare, ai caror reprezentanti, care chiar daca dorm în sedinte timp de patru ani, se trezesc brusc pe ultima suta de metri si voteaza în unanimitate tot felul de mariri de salarii, prime, pensii si indemnizatii. Adesea însa, aceste pomeni fie nu au un suport real de sustinere, fie, pur si simplu, devin umilitoare pentru cei carora le sunt adresate. Vorbeam, saptamâna trecuta, despre modul în care s-a hotarât si s-a votat marirea salariilor profesorilor si despre ecoul acestei hotarâri în rândul celorlalte categorii sociale. Între timp, „generosii” nostri parlamentari au mai pus de o pomana, care, de aceasta data, frizeaza ridicolul. Despre ce este vorba? Despre alocatiile complementare, care vor creste de la 30 de lei la 50 pentru familia cu un copil, de la 35 de lei la 60 pentru familiile cu doi copii, de la 40 la 65 de lei pentru familia cu trei copii, respectiv de la 45 de lei la 70 de lei pentru familia cu patru sau mai multi copii. Mai departe, alocatiile de sustinere a familiei monoparentale se majoreaza la 70 de lei pentru un copil, la 80 de lei pentru parintele cu doi copii, 85 de lei pentru trei copii si 90 de lei pentru patru sau mai multi copii. Dar, atentie! Vor beneficia de aceste alocatii doar familiile al caror venit pe membru este sub salariul minim pe economie! Adica 539 de lei!  Deci, o mama care câstiga 1079 de lei net, un salariu bunicel în ziua de azi, si îsi creste singura copilul beneficiaza si de alocatia de sustinere de 70 de lei, ajungând la un venit total de 1149 lei lunar, in timp ce alta mamica beneficiara a unui salariu de 1081 de lei pe luna, singurp si cu un copil pierde acest drept, pentru ca depaseste plafonul!!!
Ultima prevedere a fost probabil introdusa intentionat de un avizat, astfel ca în situatia în care efortul bugetar viitor va fi prea mare sa poata fi declarata neconstitutionala, fie cu buna imtentie, pentru ca dupa alegeri sa poata fi abrogata. Spun asta pentru ca e chiar împotriva constitutiei. Parca actul respectiv, adica prima lege a tarii spune ca toti românii sunt egali. E drept, unii sunt mai bogati iar altii mai saraci, dar copiii nu au nici o vina. De ce sa nu beneficieze de aceleasi drepturi? A, ar fi normal si de bun simt ca parintii cu posibilitati într-adevar mari fie sa renunte la aceste sume în favoarea altor semeni de-ai lor mai napastuiti de soarta, fie sa le doneze lunar celor carora le-ar fi mult mai necesare. De aici pâna la discriminarea copiilor e însa cale lunga, si sigur viitorul va demonstra ca hotarârea nu e decât un fir de praf aruncat în ochii electoratului, în special al mamelor sarmane, care ar trebui acum sa lacrimeze profund miscate de „darnicia” parlamentara. Care parlamentari nu înteleg ca un copil are aceleasi nevoi oriunde, indiferent ca familia sa are sau nu o situatie materiala deosebita.
Iar „darnicia” nu se opreste aici.
Miercurea trecuta, deputatii au mai adoptat, cu 186 de voturi pentru, unu împotriva si o abtinere, un proiect de lege prin care se majoreaza indemnizatiile pentru veteranii de razboi si urmasii lor. Astfel veteranii de razboi si vaduvele (daca nu se casatoresc) primesc 92 de lei pe luna, de la 23 cât era pâna acum. Veteranii mutilati si invalizii de gradul unu vor primi 148 de lei pe luna de la 37 de lei, veterani invalizi de gradul II primesc 132 de lei, de la 33 lei, iar veteranii invalizi de gradul III primesc 112 lei, de la 28 lei.
Pentru aceste categorii sociale sumele initiale si chiar cele finale sunt o bataie de joc. Mai bine nu mai dadeau legiuitorii nimic daca ei cred ca eroismul, daruirea si sacrificiul pe câmpul de lupta merita doar atât! Adica 148 de lei merita în plus un veteran care si-a lasat picioarele pe front în slujba tarii?  Doar 92 de lei pe luna merita sa vprimeasca o femeie care a ramas vaduva, dupa ce a îngrijit ani la rând sotul mutilat în razboi, neavând din aceasta cauza posibilitatea sa munceasca undeva ca sa ia o pensie de vechime? Probabil asa gândesc cei care conduc azi destinele tarii. Probabil se mai gândesc ca oricum, veterani nu mai sunt multi si or pieri curând. Ei bine, se înseala. Veterani produc chiar ei în aceste zile, trimitînd ostasi români pe fronturile din Afganistan, Somalia, Irak si numai ei stiu pe unde. Conform legilor, acestia sunt veteranii de razboi de mâine, care vor trebui sa beneficieze de drepturile lor, niste drepturi acordate în bataie de joc de niste politicieni de carton, carora nu le pasa decât de fotoliie de sub propriile poponete. A zis bine nenea Iancu: „Bravos Românie! Halal sa-ti fie!” Si…vin alegerile!!!
Dragos Arsene

Pastila saptamânii: STERPARUL

Tanti Mita era o femeie care stia tot. Cu atâta precizie definea un fenomen ce urma sa se întâmple încât lumea potrivea  ceasurile dupa el Si nu invers. Zicea tanti Mita , mâine la ora opt , cinci minute si treizeci de secunde calul lui Sînpetru  îl va musca de bratul drept pe acesta saltându-l cinzeci si cinci de centimetri  de la pamânt , dupa care îi va da drumul . Calul se va ridica în doua picioare , va necheza salbatec cu carnea stapânului printre dintii lati de circa douazeci de milimetri . Iar lui nea Sînpetru  îi va trebui sase luni si trei zile dând bani grei la doctori ca sa-si cârpaceasca  cât de cât bratul drept . Si asa s-a întâmplat . Fix la ora opt cinci minute si treizeci de secunde, ceasurile au refuzat sa mai arate ora pâna nu s-a întâmplat tragicul accident.
Nu numai evenimente de acestea stia tanti Mita cu o saptamâna înainte ca o sa se întâmple . O cumatra s-a dus într-o zi plânsa sa-i spuna ca barbatul ei o însala cu Marghioala lui Speriatu. Fa-ti semnul crucii proasto, ca mâine pe la prânz barbartu-tau va cadea din ciresul de lânga casa . Sa cada nenorocitul , ca mi-a mâncat viata , zicea cumatra printre lacrimi . Si mâine, pe la amiaza, omul a cazut din pomul în care se urcase  ca sa culeaga cirese . Nici astazi ,la sase luni, de la nefericita întâmplare barbatul Saftei nu se ridica singur din pat.
Spunea tanti Mita : vezi, Ileano, mâine când te duci sa cari apa pentru mort , umple galeata ca lumea  ca de nu o sa visezi trei saptamâni de acum înainte cum te alearga raposatul printre morminte ca sa faca dragoste cu tine . Pacatoasa noastra nu a ascultat-o . Drept urmare douazeci si una de nopti a trait cosmarul ca sa fie posedata de un mort ce decedase la optzeci si opt de ani.
Ce mai, ca sa o scurtam, vom repeta ca tanti Mita stia tot : când va ploua dupa o seceta lunga , cu cine se va marita fata lui cutare , ce accidente vor mai avea loc pe trecerea de pietoni , cine i-a furat vaca si caii lui nea Speteaza , cine a sterpelit banii din contul unei scoli stânsi din donatia parintilor pentru modernizarea acesteia , cu cine îsi însala nevasta seful garii , de ce comandantul  politiei dintr-un oras de câmpie, nici pâna azi n-a gasit hotul ce i-a furat verigheta din deget pe când dormea la birou, vegheat îndeaproape de subalterni , etc.
Un prefect, auzind de ispravile lui tanti Mita s-a prezentat pe înserate la ea : Ia spune, câti primari de ai nostri ( PDL ? PSD ? PNL ? PNG ? ROMÂNIA MARE ?)
vor intra la zdup ? Doi , maria ta ! A zis pe nerasuflate tanti Mita. Si stiti de ce ? Nu, a ridicat  Înaltul Functionar al Statului  din umeri . Pentru ca astia nu fura , a tinut sa precizeze Tanti Mita . Daca vreti vi-i spun . Nu, a dat scârbit omul din mâini de parca ar fi vrut sa scape de o povara urâta ce o tinea în brate . Îi stim si noi ! Asa le trebuie , sa se învete minte , mai presus de toate sunt interesele partidului …
Mai zicea tanti Mita la câte unul venit sa-si cunoasca destinul ,din balconul ei : când mi-ai deschis poarta ,ai zis degeaba merg la asta , nu stie nimic. Nu-i sufar pe cei care ma vorbesc si ma gândesc de rau ! Si se întoarse  pârasind balconul , lasându-l astfel naucit pe cel ce-si pusese atâtea sperante în vorbele lui tanti Mita .
Dar într-o zi i s-a înfundat . Dintr-o fapta atât de banala încât si astazi îsi smulge adeseori parul încaruntit si neclait din cap, de câta nestiinta si nepricepere a fost în stare în acest caz.  Auziti si dumneavoastra: pe când se ravaseau oile în muntii Nemernicului , un baci îsi astepta sterparul sa soseasca jos  la cele trei raspântii ale Vaii Prahovei sa-si coboare cârdul . Sterpele vin, dar ciobanul nema . Asteapta baciul, asteapta o ora, doua, trei . Nedumerit si, în acelasi timp îngrozit de disparitia omului , da fuga la tanti Mita,îi spune care îi e necazul , îi da un burduf de brânza , iar tanti Mita se pune pe treaba : omule , sterparul tau a trecut la o ibovnica , peste dealuri, dincolo de Bertea . O sa vina el cam pe la Boboteaza , i-a fost sentinta . Numai femeia ciobanului disparut nu a crezut o iota din toate acestea . A luat poteca muntelui la picior si l-a gasit pe Ion , al ei  înspre amurg stând în bâta facuta din cornul aflat în fundul gradinii . Privea jalnic înspre Nemernic : Marie, nu mai vad tufa în care m-am iubit toata vara cu stearpa lui nea Pazvante . De la patania aceasta i s-a tras lui tanti Mita . Cine a mai vrut zilele acestea sa-si lamureasca destinul cu dumneaei , nu a mai putut . Agasit-o pe aceasta în rochie de mireasa stând în varful patului acoperit cu o cuvertura  procurata de la turci si care avea imprimata pe ea Rapirea din Serai. Avea ochii tristi si îmbatâniti de necazul prin care trecuse. Deasupra capului , prinsa de tavan avea colivia cu un papagal  , ce i-l daruise cândva un marinar de cursa lunga care scufundase o flota în tacerea misterioasa si definitiva a adâncului de ocean . Si a hârtiilor false . Si pentru ca tanti Mita îi ghicise ca nu va pati nimica , ba dimpotriva   va ajunge în scurt timp cârmaciul unei tari insulare . Ceea ce s-a si întâmplat .
Papagalul galben sarea pe cuiele scarii din  interiorul coliviei : Nenorocito!…Nenorocito! …Nenorocito!…
Imperturbabila , când nu-si tragea parul din cap ,tanti Mita , scufundata într-o mutenie de mormânt , la fiecare ocara a papagagalului zâmbea de parca era cea mai fericita fiinta din Univers. Si numai arareori  zicea : auzi, sa mi se traga de la un sterpar !
Vasile Ioan Ciutacu

NOAPTEA GENERALULUI

Domnule general , sunt racanul Vasile Ioan Ciutacu, soldat al timpurilor noastre, permiteti-mi sa raportez la apelul de cu seara .
Trebuie sa fiu foarte sincer, asa dupa cum am învatat noi sa fim în tineretile noastre, fapt pentru care, domnule  general , sunt obligat sa va spun la fel cum  as jura pe regulamentele militare, ca pe noi cei din tinuturile Coltilor de Nisip, de unde sunteti si dumneavoastra, ne-a cotropit cu totul mâhnirea la aflarea vestii cum ca armatele de iarba si de frig v-au învins în batalia crâncena si nemiloasa de pe Câmpurile Întinse ale Eternitatii.
Pentru ca pe toti ne-au luat prin surprinder , stirea dureroasa care, fie vorba între noi, multi o vroiam falsa, permiteti-mi sa va informez ca i-am adus la cunostinta învatatorului dvs. Marin Spînu, ajuns la incredibila vârsta de una suta si un an (ce repede a trecut !), dorinta pe care m-ati rugat sa i-o transmit, cum ca niciodata n-ati fi fost în fruntea ostirii  române daca dumnealui, acum o jumatate de secol, pe când îi erati elev la inconfundabila Scoala de la poalele Coltilor de Nisip, n-ar fi zis mamei, într-un moment crucial : Vitorio, stiu ca îti e greu, dar vinde din puterile tale si din bruma de avere pe care o ai  pentru ca fiul tau, Cornel, sa mearga mai departe, la carte ! Îti garantez eu ca va ajunge odata cu trecerea nemiloasa a timpului, în jiltul cancelariilor luxoase ale Europei, cu grade mari pe umeri.
Cum ce a zis ? S-a luminat la fata si la suflet precum o icoana din care sfântul din ea nu mai coboara niciodata pe pamânt.
Mai va raportez, domnule general, ca în tinuturile noastre natale a venit toamna si florile din curtea parinteasca, mai ales crizantemele, refuza sa fie arse de bruma uitându-se incandescente, noapte de noapte, dupa urmele dumneavoastra rastignite în stâlpul si în treapta portii.
Stiu ca va mâhnesc, dar cum mi-ati cerut întotdeauna sa fiu sincer, va mai raportez ca batalioane întregi de neguri si de gheata ameninta sa cotropeasca stupii dincoace de valea Saarului  si pe care le-ati aparat întotdeauna , domnule general, cu sufletul dumneavoastra curat, de copil .
Bunaoara, zilele acestea a fost o cruciada a câinilor, în care a pierit în numele unei libertati unde nu exista nici macar disciplina militara pâna si catelul pamântului nisipos, lasându-i practic fara aparare pe vulnerabilii locuitori ai acestei zone .
Acum, pentru ca ne-am jucat de atâtea ori împreuna de-a v-ati ascunselea, domnule general, va rog sa spuneti de ce nu va mai gasesc niciodata si pe nicaieri ?Si pentru ca noua pamântenilor  nu ne e permis sa cotrobaim pe orisiunde, cred ca va ascundeti pe dupa soare. Acolo unde nu exista pentru recunoastere nici o harta militara. Ci doar sufletul desprins din tarâna , mama ei de viata, domnule general !

Mai va rog, daca mi-e permis, sa iau cel mai lung si mai dureros pe loc repaos, în timp ce sufletele celor din aceste tinuturi, prin retragerea dumneavoastra definitiva sunt ca niste rani atinse, roase de coltii ascutiti ai brumei.
Si pentru ca la noapte luna balanseaza feciorelnica peste dealurile fara seaman de la poalele Boncului, nea Silvestru, veteran al razboaielor mondiale, jura ca va va vedea în fruntea ostilor de heruvimi ce aprind lumânarile pe drumul dumneavoastra cel fara de întoarcere . De aceea ramânem cu totii, cu privirile în sus tintuite de stele, ca sa va vedem, domnule general Cornel  Paraniac, cum câstigati înca o batalie. Cea cu cerul! Amin !
Vasile Ioan Ciutacu

Lord - câinele fidel…

Prin forfota unui magazin din Busteni se strecoara un client mai putin obisnuit, cu banii pregatiti deja, însa nu poate comanda verbal ce doreste. Noroc ca vânzatoarele îl cunosc pe fidelul client patruped si îi stiu preferintele. Are 13 ani si se numeste Lord. Face zilnic cumparaturile familiei de la magazinele din centrul statiunii Busteni. Vânzatoarele îl servesc, indiferent de ce cumpara: pâine, suc sau tigari. Si niciodata nu îi dau restul în monezi, ca le-ar putea înghiti. Este vorba de un câine care, daca ar vedea o pisica în drum, nu ar mai ajunge acasa cu cumparaturile facute…
Lord este bine crescut si…constiincios. Zilnic, el face o parte din cumparaturile familiei Ghinescu, care locuieste chiar în centrul orasului, mai exact în cladirea garii din Busteni. Cu banii bine strânsi între dinti, în fiecare zi Lord pleaca la cumparaturi…
„Îl stiu pe Lord de opt ani si e un client fidel. Vine în fiecare dimineata cu banii si îi dau tigarile si restul numai de hârtie, fara monede, ca s-ar putea sa le înghita. De obicei ia doua pachete de tigari, unul de Kent si unul de Marlboro, le duce acasa, unde deschide usa cu labuta si le da stapânei.” povesteste Gabi, barmanita de la barul garii.
Cu marfa în siguranta, câinele pleaca spre casa. Stapâna îl asteapta, multumita de ajutorul celui pe care îl considera de ani buni un membru al familiei.
”Nu l-am dresat, l-am crescut ca pe copii. Eu daca am fost singura acasa si daca barbatul si fata erau la servici, ce sa fac, îl luam pe Lord cu mine. Hai la bucatarie sa facem mâncare, hai la piata sa facem piata. E un câine care vrea sa fie activ. Daca vede ca iau ceva în mâna imediat vrea sa te ajute si nu se lasa pâna nu cara geanta sau plasa. Atât ca nu stie sa vorbeasca, în rest face de toate.”, afirma doamna Ghinescu, stapâna câinelui.
În fiecare dupa-amiaza, nerabdator, Lord o asteapta si pe mezina familiei, încantat ca o poate ajuta sa-si care geanta.
“ El simte nevoia sa te ajute, ma asteapta în fiecare dupa amaiza cand vin de la servici si vrea sa-mi duca geanta. Sa nu cumva sa-i iei bagajul ca nu mai e prietenul tau…”, adauga mezina familiei Ghinescu.
Lord locuieste de 13 ani în Busteni, rastimp în care a reusit sa-si atraga simpatia localnicilor.
”Este meritul familiei ca s-a ocupat de acest câine ca si de un membru al familiei si au reusit sa-l faca sa le fie de ajutor, mai ales ca îl iubesc ca pe propriul lor copil…”, s-a destainuit un vecin.
Lord stie sa salute, femeilor le pupa mâna, iar atunci cand îi place atmosfera … cânta! Si totul pâna se iveste oacazia de a pleca, bineînteles, din nou la cumparaturi.
Razvan Bunea

Interviu fara cravata: Constantin Spurcaciu, directorul Casei de Cultura din Busteni

Pentru început, va rog sa va prezentati pe scurt cititorilor nostri.
M-am nascut la 11 ianuarie 1950 aici, la Busteni si tot aici am locuit si locuiesc, alaturi de parintii mei. Sunt mândru ca sunt cetatean al acestui oras montan, pentru ca noi toti cei care locuim aici avem avantaje pe care alti cetateni ai tarii nu le au.
Cum v-ati petrecut copilaria?
Copilaria am petrecut-o, firesc, tot aici la Busteni. A fost o copilarie frumoasa, farar griji majore. Împreuna cu alsi copii de seama mea cutreieram padurea, culegeam fragi si zmeura, jucam jocurile la moda în acei ani, ori bateam mingea pe Crina cât era ziua de mare. Am avut poate o înclinatie catre citit, pentru ca pe la cinci ani învatasem deja taina slovelor, cu ajutorul fratelui si sorei mele. Ba chiar învatasem si câteva cuvinte în limba franceza si în limba rusa, si mi-a prins bine mai târziu, deoarece am deprins aceste limbi, care mi-au folosit când am luat atestatul de ghid. Asa am avut ocazia sa vad mai multe tari.
Cum ati fost ca elev si, mai târziu, ca adolescent?
Nu as vrea sa fiu considerat lipsit de modestie, dar a existat o perioada în care rivalitatea mea cu alti colegi a fost un factor constructiv, deoare ce întotdeauna ne doream sa obtinem note mai mari, unii decât ceilalti, si sa acumulam cât se poate de mult. Asa se face ca între clasa I si clasa a VIII-a am avut medii peste 9,50 – 9,60 si am fost mereu printre premianti. Am fost prima promotie care am sustinut un examen de absolvire dupa primele opt clase, examen pe care l-am trecut cu 10. Am urmat apoi liceul la Sinaia, unde am intrat cu o medie de pestre 9,25.
Adolescenta nu s-a deosebit prea mult de copilarie, am avut parte de o familie unita si de niste parinti care mi-au dat atât cât trebuie sa primeasca un adolescent. Am avut însa si parte de unele privatiuni, neavând o situatie materiala deosebita. Nu am reusit sa merg întotdeauna unde doream, dar am facut excursii, am fost si la mare, am reusit sa-mi cumpar cartile dorite, pe care le savuram cu mare placere.
Dupa liceu, am dat examen la Drept unde doar un punct m-a despartit de facultate. Am trecut apoi printr-o perioada în care nu am relizat ca studiile superioare conteaza enorm de mult. Am plecat în armata, la vânatori de munte la Predeal, unde am descoperit si duritatile vietii. M-am calit însa, am facut si alpinism si am luat contact cu activitatea culturala. Aveam o gazeta de perete al carei redactor sef eram eu, am organizat concursuri, dar, în genera, în acea perioada, sportul, cultura si armata s-au împletit armonios.
Care a fost parcursul dumneavoastra profesional?
Dupa armata, am lucrat o perioada ca pedagog la Grupul Scolar din Busteni, apoi am fost administratorul unui complex turistic pentru tineret.  În continuare, timp de 19 ani am lucrat la Sinaia ca inspector principal si amai târziu ca sef de birou „Personal – Învatamânt” la Cooperativa „Prestarea”, o unitate care avea foarte multe sectii tn Sinaia, Busteni si Azuga. Acolo am luat iar contact cu activitatea culturala, pe care o faceam benevol, dar în care ajunsesem la o anumita performanta. Abordam zece genuri artistice, aveam un atelier de creatie de moda, aveam formatii de dans modern, dansuri populare, solisti vocali si instrumentisti si multe altele. În paralel, am obtinut atestatul de interpret de limba rusa si franceza si am reusesit sa calatoresc prin câteva tari europene si sa vizitez obiective istorice, turistice si culturale care mi-au ramas întiparite în minte.
Dupa 1990, am întemeiat o societate, si, chiar daca nu ma consider un bun om de afaceri, am reusit, timp de 10 ani, sa-mi asigur traiul de zi cu zi. Pâna în 2004 nu am facut nici politica, nemultumit oarecum de faptul ca asteptarile tuturor nu prea s-au confirmat în timp. Poate dintr-o joaca, am intrat în Partidul Umanist, devenit între timp Partidul Conservator, pe listele caruia am devenit consilier local în mandatul 2004 – 2008, iar din toamna lui 2006 am devenit directorul Casei de Cultura din Busteni. Aici îmi regasesc locul, iar activitatea o desfasor cu foarte mare placere.
Ce hobby aveti?
În primul rând, muzica. Eu am avut niste încercari în tinerete în sensul asta, acum cânt la muzicuta, dar îmi doream foarte mult sa învat sa cânt la nai. Cânt putin si la xilofon, si la ocarina. E drept, nu am facut performanta, pentru ca atunci când mi-am dorit sa învat sa cânt nici nu aveam posibilitati, dar muzica îmi place si când o cânt, si când o ascult.
Un al doilea hobby al meu este turismul. Îmi place sa calatoresc si am avut si aceasta posibilitate. Am vazut multe locuri minunate si am încercat sa le împartasesc multor prieteni de-ai mei experientele pe car le-am trait. De fapt, încerc  sa promovez turismul cultural, deoarece Busteniul, care este o statiune turistica foarte cunoscuta are nevoie si de asa ceva.
Cum arata o zi obisnuita din viata dumneavoastra?
De câtva timp, bioritmul meu s-a schimbat. Eram obisnnuit ca întreprinzator sa nu am un program foarte bine definit. Acum, ma trezesc dimineata la ora 6.00, apoi ma pregatesc iar la 8.00 încep programul, care uneori îmi ocupa întreaga zi, dar stau cu multa placere la Casa de Cultura, deoarece îmi place ce fac si îmi doresc sa relizam lucruri deosebite. Personal port în suflet o multumire sufleteasca pentru ceea ce s-a întâmplat în Busteni în ultima perioada.
Care a fost cel mai fericit moment din viata dumneavoastra?
E greu sa aleg un moment anume, deoarece am avut multe asemenea momente în viata mea. Cred totusi ca nasterea primului copil a fost, într-adevar, cel mai fericit moment, dar si nasterea fetitei mele, care a însemnat aceeasi mare bucurie, pe care o simte cu siguranta orice parinte.
Care a fost cel mai mare regret de pâna acum?
Îmi amintesc de toate admonestarile care mi se faceau, chiar de catre profesori pe care i-am stimat si îi stimez în mod deosebit, când îmi spuneau ca trebuie sa termin o facultate. Si am terminat-o, chiar daca mai târziu. Dar, pâna la urma, e bine si mai târziu decât niciodata.
Ce ati schimba în viata dumneavoastra de pâna acum?
Daca as putea da timpul înapoi, as citi mai mult, poate si pentru faptul ca acum cartea nu mai e privita ca altadata. Si as încerca, poate, sa scriu. În orice caz, daca eu nu am facut acest lucru, l-a facut sotia mea, si ne dorim foarte mult sa reusim publicarea primului sau volum de versuri. Si înca ceva: daca as putea da timpul înapoi, cu siguranta mi-asi ordona altfel viata.
Va multumim pentru timpul acordat si va dorim succes în activitatea dumneavoastra viitoare.

A consemnat Dan Vîlcea

Festivalul Zilele Comarnicului

Weekend fierbinte la Comarnic. Timp de trei zile,  peste 15.000 de localnici si turisti au participat,  la Festivalul Zilele Comarnicului. Aflat la a patra editie, Festivalul Toamnei s-a dorit a fi un festival de poveste, unde toti participantii s-au putut distra si au putut viziona cele mai voga formatii de muzica usoara sau populara. Evenimentul organizat de Primaria orasului Comarnic s-a desfasurat în mai multe locuri din oras. Duminica, în ultima zi a Festivalului, spectatorii au putea vedea si asculta pe scena special amplasata în centrul orasului formatii de muzica populara. Au concertat  Remus si Gabi, Cornelia si Lupu Rednic, Traian Ilea, Nicu Paleru, Carmen Serban si Adriana Antoni.
Concerte, mici, bere si multa distractie. De asta au avut parte  locuitorii din Comarnic si nu numai, în acest weekend.  Startul Festivalului  a fost dat vineri, cu parada costumelor poplare, unde localnicii au putut admira cele mai autentice porturi populare din zona Prahovei. Spectatorii au participat la concursuri sportive dar si interactive.
„Ne simtim foate bine si este o actiune extraordinara  a Primariei si Consiliului Local. Muzica a fost pentru toate genurile si pentru toate gusturile si în fiecare seara a fost arhiplin, iar la anu’ speram sa fie si mai frumos.” a afirmat  Sorin Cercel, locuitor din Comarnic.
Seara, scena principala a devenit locatia ideala pentru concerte. Cele mai în voga trupe românesti ale momentului au cântat pe scena din centru. Multitudinea de terase au îmbiat participantii la bere, vin fiert sau mititei.  Oficialitatile spun ca în acest an la Comarnic a fost un numar important de participanti.
“ Am fost initiatorul acestui eveniment si doresc ca acesta sa devina o traditie pentru Comarnic, chiar daca anul trecut nu s-a mai organizat datorita neîntelegerilor pe care le-am avut cu Consiliul Local. Anul acesta am organizat ceva frumos si cetatenii au venit în numar mare; îi las pe dumnealor sa traga concluziile.”, a declarat, la rândul sau, Dorian Botoaca – primarul orasului Comarnic.
Spre regretul participantilor, Festivalul s-a încheiat duminica seara, la miezul noptii, cu un impresionant foc de artificii si efecte pirotehnice. Autoritatile locale spun ca Festivalul Zilele Comarnicului va deveni o traditie si totodata si cel mai important eveniment al orasului Comarnic.
Razvan Bunea

Atentie la virozele respiratorii

Autoritatea de Sanatate Publica recomanda populatiei mai multe masuri de prevenire a bolilor de sezon. Numarul de cazuri de viroza respiratorie a crescut îngrijorator în ultima perioada. Specialistii recomanda evitarea expunerii excesive la frig si umezeala. Tot în acest sens, în sezonul rece trebuie evitate aglomerarile umane, contactul cu persoanele bolnave. De asemena, medicii recomanda ca toata lumea sa se spele cât mai des pe mâini si spun ca bolnavii trebuie sa fie izolati la domiciliu. În aceasta perioada este recomandata o alimentatie bogata în legume si fructe proaspete. Totodata, este interzisa categoric automedicatia. Potrivit specialistilor, cea mai eficienta metoda de prevenire a îmbolnavirii prin gripa este vaccinarea antigripala. Vaccinarea antigripala se realizeaza în lunile octombrie - decembrie ale fiecarui an si se adreseaza oricarei persoane sanatoase cu vârsta mai mare de sase luni. Autoritatea de Sanatate Publica Prahova a solicitat, de la Bucuresti, 137.000 de doze de vaccin, confirmand  deja ca din aceasta cantitate s-au primit 70%. Singura contraindicatie de vaccinare este reprezentata de alergia la ou. În cazul existentei unor boli febrile sau orice infectie acuta, vaccinul va fi adminsitrat numai dupa însanatosire. Campania de vaccinare antigripala a populatiei pentru sezonul 2008 - 2009 a demarat pe 8 octombrie si se va finalize pe 31 decembrie.
Adelina ANEI